E Duminica Mironosiţelor. Praznicul amintirii femeilor care au stat în slujba lui Hristos, de cum au fost câştigate pentru lucrul Domnului între oameni şi până în clipa cea din urmă a vieţii lor. Acolo la poalele crucii, le găsim în ceasul de cumplită încercare, când şi apostolii se răsfiraseră, se ascunseră de frica iudeilor. Ele au rămas credincioase până la moarte. Şi după moarte, ele se prind să ducă miruri bine mirositoare, ca să ungă trupul Domnului. În dimineaţa măreţei zile a Învierii, femeile aleargă întâi la groapă.
A lor a fost şi răsplata de a-L vedea ele întâi pe Mântuitorul înviat şi de a putea duce solia sfântă tuturor celorlalţi.
Pildă strălucitoare şi îndemn femeilor cum se pot face ostaşi ai lui Hristos.
Mai mult chiar decât bărbaţii, sunt chemate femeile să ajute lucrul Domnului în lume. Cu firea lor mai gingaşă, cu simţămintele lor mai blânde, cu dragostea lor mai caldă, ele se potrivesc neasemănat mai bine să între în oastea lui Hristos, pentru a ajuta înnoirea vieţii religioase a neamului nostru.
Ce nu poate face în lume o femeie cu bunătatea ei? Din cel mai dârz şi aspru bărbat, soţia cuminte poate face un tovarăş de viaţă bun. O mamă religioasă şi plină de dragoste către copiii ei s-a bucurat întotdeauna de binecuvântarea fiilor săi.
În frământările cumplite ale vieţii, în care bărbaţii îşi pierd adeseori cumpătul şi se învrăjbesc, cât bine n-ar putea aduce femeile cu sfatul lor cumpătat, cu vorba lor domoală, cu dragostea lor de soţii credincioase! Se poate oare ca un bărbat să nu asculte cuvântul soţiei sale şi în treburile bărbăteşti de la comună, de la biserică, de la orice alte îndeletniciri, dacă el ştie că îngerul păzitor al casei sale este un suflet a lui Dumnezeu?
Dacă azi bântuie atâtea rele şi patimi în viaţa noastră, o pricină este şi aceea că femeile stau de-o parte şi nu vin cu prisosul credinţei şi al dragostei lor creştineşti, ca să aducă ulei de tămăduire peste rănile pe care războiul le-a tăiat adânc în sufletele bărbaţilor.
Hristos vă aşteaptă, femei bune, să luaţi sarcina apostoliei Evangheliei Sale în lume. Marta vă este pildă de hărnicie în casă. Maria, îndemn cum să vă puneţi la picioarele Lui, ca să vă umpleţi de darurile învăţăturilor Lui. Samarineanca de la puţul lui Iacob vă arată cum trebuie sa vă însufleţiţi pentru Hristos când aţi ajuns să-L cunoaşteţi, ca să aduceţi la El lumea, cum a adus şi ea la Domnul o cetate întreagă. Cananeanca vă dă pildă cum să-i apropiaţi pe copiii voştri de Hristos. Maria Magdalena vă spune că oricare dintre voi poate deveni o slujitoare aleasă, o uceniţă a Domnului. Iar Tabita cea „plină de fapte bune şi de milostenii ce făcea” e un îndemn statornic cum să îmbrăţişaţi grija pentru cei nevoiaşi şi amărâţi din jurul nostru.
Îndrăzniţi dar. Aşa vă îndeamnă glasul Domnului: „Îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”.
«Lumina Satelor» nr. 18 / 11 mai 1924, p. 1