David Bălăuţă Ioan
Eu sunt învierea şi viaţa. Am fost mort şi iată că sunt viu în vecii vecilor! (Apoc 1, 18). Cine crede în Mine nu va muri niciodată (In 11, 25-26)
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care, după îndurarea Sa cea mare, ne-a născut din nou, prin învierea lui Iisus Hristos din morţi, la o nădejde vie şi la o moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi care nu se poate vesteji, păstrată în ceruri pentru noi” (I Ptr 1, 3-4).
Bucuraţi-vă, popoare! Săltaţi de veselie, toţi credincioşii Domnului! Astăzi a înviat Cel ce este viu în vecii vecilor, moartea n-a avut nici o stăpânire asupra Lui. Iisus Mântuitorul este viu şi, împreună cu El, sunt vii toţi copiii Lui. Moartea a fost înghiţită de biruinţă (I Cor 15, 54). Nu mai este moarte pentru cei credincioşi (Rom 8, 30). O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi! (Is 35, 10).
Prin învierea lui Iisus din morţi, noi suntem mai mult decât biruitori asupra lumii şi păcatului (I In 5, 4). Domnul Dumnezeu a binevoit să ne cheme la părtăşia cu Fiul Său şi ne-a dat arvuna Duhului (II Cor 5, 5) şi viaţă veşnică. Cine are pe Fiul are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viaţa (In 5, 14, 4).
Noi Îi iubim pentru că El ne-a iubit întâi (I In 4, 19). Căci pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi (Rom 5, 6), dându-Şi viaţa pentru noi (I In 4, 10). Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, Care ne-a fost dat (Rom 5, 5).
Fratele meu, vino şi tu, de praznicul Învierii, la crucea lui Iisus, ca să învii la o viaţă nouă. Învierea credinciosului înseamnă viaţă în Dumnezeu; tărie, dar şi putere prin Hristos. Creştinul înviat din păcat trăieşte viaţa lui Iisus (I In 2, 6). Când te-ai îmbrăcat în Hristos cu moartea şi învierea Lui prin darul Duhului Sfânt, eşti slobod şi izbăvit pentru totdeauna de păcat. Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că sămânţa lui Dumnezeu rămâne în el şi nu poate păcătui, fiindcă este născut (din nou) din Dumnezeu (I In 3, 9). Stând în păcat, îţi merge numele că trăieşti, dar eşti mort (Apoc 3, 1).
Copiii lui Dumnezeu care au făcut legământ sfânt cu Dumnezeu, Tatăl lor, prin jertfă (Ps 50, 5) se bucură în Duhul Lui nespus, totdeauna. Iisus, biruitorul morţii şi iadului, le umple inima de pace şi dulceaţă sfântă. Cei necredincioşi n-au pace (Isaia 43, 22).
Vino, suflete dragă, la Iisus cel viu! Caută înfierea la picioarele crucii Sale. Nu-L căuta pe Iisus între cei morţi (Lc 24, 5). El a murit odată pentru toţi, făcându-Se păcat pentru noi (II Cor 5, 21). Ca să fim vii într-Însul, trebuie să murim faţă de păcat (Rom 6, 11). Atunci când tu ai murit, trăieşte Duhul lui Iisus în tine (Gal 2, 20). Te vei bucura, din clipa aceea binecuvântată, de o pace nespus de dulce şi sfântă, pe care lumea şi oamenii nu ţi-o pot da, nici lua.
Hristos a înviat! De bucuria învierii, cântă astăzi toată făptura. Să ne bucurăm şi noi oamenii dumnezeieşte, căci Hristos, Paştile noastre, a fost jertfit (I Cor 5, 7) şi moartea este biruită, nemaiavând putere asupra celor cu adevărat credincioşi. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim într-însa! (Ps 118, 24). Nu în chefuri şi beţii, nu în curvii şi în fapte de ruşine, ori petreceri cu lăutari, jocuri şi slujiri idoleşti neîngăduite (Rom 13, 13; I Ptr 4, 3), ci în Domnul, cum se cade creştinilor.
Praznicul Învierii lui Hristos este ziua celor izbăviţi prin sângele Mielului, care călătoresc spre Canaan. „Veniţi să bem băutură nouă, nu din piatră stearpă, făcătoare de minuni, ci din izvorul nestricăciunii” (din cântările Învierii).
Iisus ne-a adus izbăvirea şi iertarea prin sângele Lui (Col. 1, 20). Prin biruinţa învierii Sale, El a împăcat cerul cu pământul şi pe oameni cu Dumnezeu.
Nu este sărbătoare mai mare ca învierea Domnului, pentru creştini, dar necredincioşii nu pot simţi măreţia şi însemnătatea acestui praznic. Fericirea lor e să trăiască în plăceri ziua în amiaza mare (II Ptr 2, 13). Pe Iisus Îl simţim în viaţă când trăim cu El clipă de clipă. Din momentul când te-ai unit cu Hristos Mântuitorul tău (II Cor 11, 2), devii un om nou, duhovnicesc.
Omul trupesc nu poate primi lucrurile duhovniceşti, căci pentru el sunt o nebunie (I Cor 2, 14). Credinciosul pune preţ pe lucrurile cereşti, care se nădăjduiesc prin credinţă. Iisus este totul pentru noi. „Toate, în afară de Dumnezeu, nu preţuiesc nimic şi nici nu trebuie luate în seamă” – a spus un sfânt părinte. Tot ce se vede în lume, pe pământ, este deşertăciune şi goană după vânt! (Ecl 1, 14).
Astăzi veniţi toţi la Iisus cel răstignit şi înviat pentru noi. El este soarele vieţii noastre. În El sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei (Col 2, 3). Iisus Mântuitorul este pâinea cea vie care S-a pogorât din cer şi dă lumii viaţă (In 6, 51). „Cui îi este sete şi va bea din apa pe care i-o voi da Eu, aceasta se va preface în el într-un izvor de viaţă veşnică” (In 4, 14).
La El şi în El găsim totul, pentru că în Domnul Iisus locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii (Col 1, 19). Nimic de pe pământ nu poate împlini lipsa Domnului nostru din viaţa sufletească a celui ce-L cunoaşte. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi (Flp 3, 8). Cine a aflat comoara dragostei Fiului lui Dumnezeu a intrat, de fapt, în rai. Împărăţia lui Dumnezeu este în inima voastră (Lc 17, 21) şi începe de aici, de pe pământ. Sus e desăvârşirea eternă, când Îl vom vedea pe Domnul aşa cum este (I In 3, 2).
O, ce frumos va fi în clipa când, curăţiţi şi slobozi de păcat, vom fi la un loc, toţi, cu Iisus, în casa cea de veci, la masa ospăţului celui necurmat şi sfânt!
Cititorule iubit, Iisus te caută; bucură-te, aşadar! Tu şi eu suntem oaia cea pierdută pe care o ia Mântuitorul pe umerii Săi şi o duce în staulul Lui. Haidem să luăm apa vieţii fără bani şi fără plată (Is 55, 1).
Domnul să ne călăuzească întotdeauna (Ps 5, 8) pe calea Lui cea îngustă (Lc 13, 14), ca să înviem şi noi cu adevărat la o viaţă nouă.
«Viaţa Creştină» nr. 18 / 28 apr. 1940, p. 2