Sf. Ioan Gură de Aur, OMILII LA MATEI, pg. 944-946
O, oameni nebuni, care blestemaţi pe săraci şi spuneți că sărăcia face de ruşine şi viața oamenilor și casele lor! Din pricina aceasta amestecați totul pe lume. Spune-mi, care e ruşinea casei unui sărac? Că nu are pat de fildeş, că nu are vase de argint? Că toate lucruruile din casa lui sunt de lut şi de lemn? Dar tocmai aceasta dă unei case cea mai mare slavă şi strălucire. Când nu te ocupi de cele lumești poți să-ți întrebuințezi timpul cu grija de suflet. Când vezi că te îngrijeşti numai de cele lumești, ruşinează-te de marea ta necuviinţă. Şi mai ales casele bogaților sunt lipsite de cuviință. Poate fi, oare, o mai mare necuviință decât aceea de a îmbrăca lemnele cu covoare, de a fereca paturile cu argint ca la teatru şi ca pe scenă? Care casă seamănă mai mult cu scena şi cu cele de pe scenă? Casa bogatului sau casa săracului? Nu-i aşa că a bogatului?
Deci ea este plină de necuviință. Care casă seamănă cu casa lui Pavel, cu a lui Avraam? Nu-i aşa că a săracului? Deci ea este plină de podoabe şi de bună-cuviință. Şi ca să cunoşti că mai cu seamă aceasta este podoaba unei case, mergi în casa lui Zaheu şi află cum şi-a împodobit el casa când Hristos a vrutsă intre în ea! Zaheu n-a alergat la vecini ca să ceară scaune şi paturi de fildeş, nici n-a scos din lăzi covoare țesute în Lacedemonia, ci şi-a împodobit casa cu podoaba potrivită lui Hristos.
– Care-i podoaba aceasta?
– „Voi da, spune el, jumătate din averile mele săracilor şi celui de la care am răpit îi voi întoarce împătrit!”
Aşa să ne împodobim şi noi casele noastre, ca să intre şi în casa noastră Hristos. Acestea-s uşile cele bune; acestea-s covoarele cele frumoase; acestea se fac în ceruri; acolo se țes. Unde sunt acestea, acolo este şi Împăratul cerurilor. Dar dacă-ţi vei împodobi casa altfel, chemi pe diavol şi ceata lui. Du-te şi în casa lui Matei vameșul! Ce a făcut şi el?
Mai întâi s-a împodobit pe el cu râvnă, apoi a lăsat pe toate şi a urmat lui Hristos (Matei 9, 9). Tot aşa şi-a împodobit şi Cornelie casa: cu rugăciuni şi cu milostenii (Fapte 10, 4). De aceea, până astăzi, casa lui străluceşte mai mult decît palatele împărăteşti. Urâţenia unei case nu se datorează mobilelor așezate la voia întâmplării, nici patului nearanjat, nici pereților înnegriți de fum, ci păcatelor celor ce locuiesc în casă. Hristos arată lucrul acesta prin aceea că nu Se ruşinează să intre într-o casă ca aceasta dacă în ea locuieşte un om virtuos; în cealaltă însă niciodată nu va intra, chiar de-ar avea acoperiş de aur. Deci casa care primește pe Stăpînul universului e mai strălucită decît palatele împărătești, cealaltă casă, cu acoperişurile de aur şi cu coloane, se aseamănă cu haznalele și cu canalele, pentru că are în ea vasele diavolului.
N-am spus aceste cuvinte despre bogaţii care-şi cîştigă averile lor în mod cinstit şi le întrebuințează cum trebuie, ci de bogaţii lacomi şi zgirciți.
La aceştia nici o râvnă, nici o grijă de cele de neapărată trebuință; singura lor grijă şi râvnă este de a-și umple pântecele, dea se îmbăta şi de a săvârși alte necuviinţe la fel cu acestea; la ceilalți, grija de a filozofa.
De aceea Hristos n-a intrat niciodată într-o casă luxoasă, ci în casa vameșului Matei, în casa mai marelui vameşilor, în casa pescarului. A lăsat la o parte palatele şi pe cei îmbrăcaţi cu haine moi.
Aşadar şi tu, dacă vrei să-L chemi pe Hristos în casa ta, împodobeşte-ți casa cu milostenii, cu rugăciuni, cu rugi și cu privegheri de noapte. Acestea-s podoabele lui Hristos; celelalte, ale diavolului, duşmanul lui Hristos. Nimeni, dar, să nu-şi acopere fața de ruşine că are o casă urâtă dacă are astfel de podoabe. Nici un bogat să nu se îngâmfe că are o casă luxoasă, ci mai bine să-şi acopere faţa de ruşine şi să caute să aibă o casă ca aceea, părăsindu-o pe a lui, ca să primescă pe Hristos şi aici pe pământ şi să se desfăteze şi dincolo, în corturile cele veşnice, cu harul şi cu iubirea de oameni a Domnului nostru lisus Hristos, Căruia slava şi puterea, în vecii vecilor, Amin.