Părintele Vasile Ouatu, ostașul jertfirii de sine – pg. 341
„În mijlocul vostru stă Acela pe care voi nu-L cunoaşteţi” (In 1, 27)
Astăzi când nimic nu mai este sigur, [nici chiar] viaţa (deoarece nu ştii ce surprize poate aduce ziua de mâine), astăzi când atât între indivizi, cât şi între naţiuni ura şi vrăjmăşia este într-o necontenită creştere, astăzi când lumea toată pare că stă pe un imens vulcan în clocot, ce stă gata a şi deschide gura în orice minut, spre a înghiţi totul, un fior de groază mă cuprinde şi din nou îndrept spre tine, iubite frate, o sfântă întrebare: care este reazemul şi mângâierea ta? Vezi bine că toţi şi toate se pot prăbuşi într-o clipă. Şi atunci, care este scăparea ta? În cine-ţi pui nădejdea? Chiar şi cei mai scumpi ai tăi, pe care tu îi iubeşti mult acum, chiar însăşi viaţa ta, şi ea te poate părăsi într-o clipă când poate nici nu bănuieşti. Şi atunci la cine te vei duce? În cine vei nădăjdui? Unde-ţi vei afla odihnă sufletului tău? Într-un singur loc: la Iisus Mântuitorul… Dar Îl cunoşti tu pe acest Iisus? Trăieşti tu zi de zi sub călăuzirea Lui? Ai cunoscut tu pacea Lui sfântă? (In 14, 27; 20, 20). Ai cunoscut tu pe Iisus cel bun şi blând, a Cărui frunte, cu spini încununată, a fost străpunsă, spre a-ţi împărtăşi ţie viaţa şi fericirea veşnică? Ai cunoscut cum sfânta Lui coastă pentru tine a fost străpunsă? Ai cunoscut tu că pentru tine Iisus a dat totul, chiar însăşi viaţa Sa? O, de-ai cunoaşte tu toate acestea! Ai cunoscut tu în Iisus pe singurul tău mântuitor? L-ai luat tu de stăpân şi călăuzitor al vieţii tale? O, de-ai fi făcut aceasta cu adevărat… atunci ai fi în totul un suflet fericit, căci la Iisus şi numai în Iisus e toată fericirea ta!…
„Veniţi-vă în fire – zice Scriptura –, căci sunt între voi unii care nu-L cunosc pe Dumnezeu” (I Cor 15, 34). Da, mă îngrozesc, iubite frate, gândindu-mă că poate chiar tu, cel ce citeşti aceste rânduri, eşti unul din aceia care încă nu-L cunosc pe Domnul Iisus! Nu mă îndoiesc, şi tu vei fi având un Iisus. Dar ia gândeşte-te bine şi răspunde-mi: Iisusul tău este Iisus răscum¬părătorul sau un alt Iisus?… Este Iisus care a murit pentru mine şi pentru tine, spre a ne împăca cu Dumnezeu Tatăl? Este Iisus Cel care S-a descoperit femeii samarinence la fântâna lui Iacob? (In 4, 26) şi pe care L-au cunoscut oamenii din Samaria? (In 4, 42)? Este Iisus Care S-a arătat lui Toma când [acesta] a strigat: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!” (In 20, 29)?
Este Iisus Cel care are cuvintele vieţii veşnice? (In 6, 68) şi calea ce duce la viaţă? (In 14, 6)? Este Iisus de Care nu te poate despărţi nimeni şi pentru nimic? (Rom 8, 35). Este Iisus, Care luminează în lume? (In 3, 19; 8, 12)? Dacă acesta este Iisusul tău, atunci tu eşti cu adevărat fericit!…
Dar o voce nevăzută parcă îmi şopteşte că Iisusul tău este un alt Iisus, pe care tu însuţi ţi l ai făurit.
El pare a fi asemănător [unui] Iisus al apostolilor din drumul spre Emaus sau al femeilor mironosiţe din drumul spre mor¬mânt, adică un Iisus mort, lipsit de viaţă şi sleit de puteri. Este un Iisus care nu vede şi care nu aude. El nu răsplăteşte şi nu pedepseşte. De aceea, în loc ca tu să asculţi de El, tu vrei ca El să asculte de tine. În loc a-L urma şi slujii necondiţi¬onat, tu vrei ca El să te urmeze oriunde-ţi place ţie, până chiar şi în cârciumă. Tu-I ceri ca El să-ţi îndeplinească toate gustu¬rile şi toate plăcerile, până chiar şi pe cele mai păcătoase. O, dragul meu frate, nu uita că acest Iisus este numai în mintea ta. Iisus cel adevărat este altul, dar pe Care tu nu-L cunoşti; şi de aceea osânda lui Dumnezeu este încă asupra ta! O, de L-ai cunoaşte tu pe Iisus, cum ai alerga la Dânsul!… Dar stai, opreşte-te o clipă şi vezi că numai Iisus cel adevărat, numai El, îţi poate ridica de pe umeri povara cea grea a păcatului. Numai Iisus Mântuitorul te poate ridica pe umerii Săi de păstor (In 10, 11) şi duce în staulul încărcat cu atâta fericire! Dar, precum bolnavul nu se poate bucura de sprijinul medicului decât în clipa când, recunoscându-se bolnav, aleargă în braţele acestuia cu deplină încredinţare, tot astfel nici tu nu vei dobândi mângâierea lui Iisus până nu-ţi vei da seama că asupra ta este o sarcină grea pe care nimeni altul nu ţi-o poate ridica, decât Iisus Mântuitorul.
De ce nu te apropii de El? Pentru ce nu alergi sub crucea Lui şi să-ţi laşi acolo povara grea şi zdrobitoare? O, cât de mult te doreşte El! Cât de mult aşteaptă să-L chemi în ajutor! Ce mult suspină după tine! În orice clipă, El este gata a veni la tine. El vrea să ţi Se descopere, aşa cum S-a descoperit tuturor [acelora] care L-au dorit şi căutat cu sinceritate. Chiar acum tu poţi să-L afli pe Iisus. De aceea, caută-L fără întârziere. Nu mai amâna [nici] o singură clipă. Caută-L cât este aproape (In 8, 21). Căci cine ştie dacă mâine Îl vei mai putea găsi… (In 9, 4). Oastea Domnului îţi întinde mâna şi te ajută să-L cunoşti pe Domnul cu adevărat. Ea te călăuzeşte acolo unde îl poţi afla pe Domnul. Îţi pune cartea sfântă în mână şi ţi arată drumul ce duce la viaţă. Ea îţi arată cine este Iisus şi de unde poţi primi bogatele-I comori cereşti. Ea te duce în corabia salvatoare, în Biserica Lui unde, îngenuncheat, primeşti a Domnului lumină. Oastea Domnului îţi arată o cale simplă şi uşoară pe care, urmând-o, Îl poţi afla pe Domnul cu adevărat. Iat-o! În Sf. Evanghelie după Ioan, la capitolul 9, versetele 1-36, citim că Domnul a deschis ochii unui orb din naştere. Acesta însă nu L-a cunoscut pe Iisus până ce nu a intrat în biserică, unde Domnul Însuşi i S-a descoperit. În Evanghelia după Luca, la capitolul 24, versetele 13-32, vedem că cei doi ucenici sunt însoţiţi în drumul spre Emaus de Domnul Iisus, Care le tălmăceşte Scripturile. Ei însă nu-L cunosc până la frângerea pâinii. Acolo „ochii li s-au deschis şi L-au cunoscut”. O, dragul meu frate, vei înţelege tu cât de preţios lucru este să te apropii de Biserica Domnului, unde, participând la Sfânta Cină, Iisus îţi va descoperi toate tainele cele din veac ascunse?…
Dar cum Îl vei cunoaşte pe Domnul când tu poate niciodată nu ţi-ai plecat smerit genunchii sub crucea Lui Iisus (In 8, 28)? Cum vei alerga la doctor când tu nu te-ai încredinţat că într-adevăr eşti greu bolnav? Cum vei alerga zdrobit la Doctorul cel mare şi vei cădea pe sâ¬nul Lui, atâta vreme, cât tu nu te-ai încredinţat că eşti un mare păcătos? Ţi-ai dat tu seama de toate păcatele ce le-ai grămădit pe sufletul tău? Ţi-au trecut pe dinainte chinurile morţii şi grozăvia ia¬dului.
Atunci vei alerga cu inima zdrobită, te vei sui în Corabia mântuitoare şi acolo ochii tăi se vor deschide prin tainica putere a lui Iisus. Cu ochii deschişi, vei începe a pricepe toate câte a făcut Domnul pentru tine prin sfânta Lui jertfă. Atunci va răsări în tine dorul sfânt după Iisus. Atunci vei începe a-L iubi şi sufletul [tău] va fi necontenit deschis pentru Acela care este stăpânul şi mântuitorul tău. Atunci vei dobândi o mare îndrăzneală şi-L vei mărturisi pe Domnul fără de sfială.
De aceea, haide, iubite frate, şi nu mai întârzia. Apropie-te de Sfânta Lui Cină şi El Se va apropia de tine. Apleacă-te smerit sub Crucea lui Iisus şi acolo deschide-ţi larg uşa sufletului tău şi Domnul îţi va deschide ochii, spre a-L cunoaşte cu adevărat. O, ce fericit vei fi atunci! Tot sufletul tău va fi inundat de o nespusă bucurie. Şi atunci ai înţelege tu ce solie minunată îţi [aduce] astăzi Oastea Domnului. Ea te cheamă să-ţi cunoşti Stăpânul şi Mântuitorul. Ea te ajută să te urci cu grabă în Corabia ce te poate călăuzi prin valurile furtunoase ale vieţii. Ea vrea să-ţi pună sufletul în siguranţă, sub scutul sfânt a lui Iisus. Ea te îmbie la iubire pentru Acela care El Însuşi te-a iubit mai întâi şi Şi-a dat totul, chiar însăşi viaţa Sa, pentru tine şi mân¬tuirea ta sufletească. Ea te vrea cu inima plină de iubire, ca, din prisosul inimii, gura ta să-L preamărească peste tot. Şi atunci ai înţelege tu cât de minunată este Oastea Domnului Iisus! Îţi dai tu seama cât de mult te-a preţuit Domnul, Care te vrea ostaşul Lui? El cel mai bun şi mai puter¬nic dintre împăraţi, te cheamă astăzi să-I fii ostaş credincios şi devotat până la moarte. Vei rămâne încă nepăsător şi indiferent faţă de o chemare atât de minunată? O, nu! Opreşte-te, fratele meu o clipă şi primeşte fără întârziere chemarea Domnului Iisus. Întoarce-te cu toată inima la Domnul şi rămâi acolo pentru totdeauna!
Rugăciune
Doamne Iisuse Hristoase, preadulcele meu Mântuitor, luminează mintea oricărui suflet, ca să Te cunoască şi să Te urmeze cu adevărat. Îmi sângerează inima de durere văzând că au trecut aproape două mii de ani şi lumea încă nu Te cunoaşte… Tu Te-ai jertfit ca să ne slobozeşti din robia chinuitoare a celui rău şi totuşi lumea fuge de Tine, Te urăşte şi Te alungă cu dispreţ… Şi astăzi tot satan împărăţeşte în lume. Şi astăzi omenirea zace greu rănită de jugul apăsător al lui satan. Minţile s-au întunecat de păcat, ochii au orbit, iar sufletele zac ferecate cu lanţuri grele şi nimeni nu se apropie de ele cu iubire adevărată…
Numai Tu, Doamne, numai Tu le mai poţi ajuta. Singură iubirea Ta ne mai poate salva. Pentru aceea, vino, Doamne Iisuse, vino la noi şi ajută-ne să biruim prin Tine. Prinde Tu pe orice suflet şi smulge-l din mocirla în care singur s-a cufundat, şi pune-l în lumină, să Te vadă, să Te priceapă şi să Te urmeze. Loveşte cu puterea Ta inimile, desfă lanţurile şi deschide izvoarele pocăinţei, ca tot sufletul să alerge la Tine. Mila şi îndurarea Ta să se reverse iarăşi asupra acestui neam, care suferă din greu fiindcă Te-a părăsit pe Tine, izvorul vieţii şi al fericirii. Priveşte rănile noastre şi vino la noi, ne vindecă şi ne alină durerile, ca până la sfârşit să fim cu toţii copiii Tăi, născuţi din Duh şi Adevăr. Amin.