Daniil era dregător în slujba împăratului. Era cel mai vrednic şi cinstit. «În el era un duh înalt» (Dan. 6, 4). Dar zavistia şi răutatea omenească – de totdeauna – nu puteau suferi acest lucru.
Ceilalţi dregători îl urau pe Daniil şi «căutau să afle ceva asupra lui ca să-l pârască, dar n-au putut să găsească nimic» decât o pâră mincinoasă şi cu asta l-au aruncat în groapa leilor.
Dar Domnul S-a pogorât şi în groapă cu dreptul Daniil. «Îngerul Său a închis gura leilor şi nu i-au făcut nici un rău lui Daniil», pentru că «Daniil era nevinovat înaintea lui Dumnezeu şi avusese încredere în El» (Daniil cap. 6).
Daniil în groapa leilor!… Iată o istorie care trăieşte aievea şi azi, în atâtea şi atâtea forme. Sunt în viaţa omului credincios clipe când răutatea omenească vrea să-i ia viaţa, vrea să-i ia numele, cinstea, zestrea morală ce-o are (căci a-i lua cuiva această zestre morală e tot atât ca şi când i-ai tăia capul de zece ori). Sunt în viaţa omului credincios clipe când răutatea omenească îl aruncă în groapă, în gura leilor.
…Şi, iaca aşa, m-am trezit şi eu deodată aruncat în groapa leilor.
Şi m-am îngrozit. Şi am strigat îngrozit: Iisuse Doamne, nu mă lăsa… mă sfâşie leii…
Şi Duhul Domnului mi-a răspuns ca întotdeauna:
– Nu te teme, stai liniştit!
– Dar, o Doamne, cum pot eu să stau liniştit în mijlocul leilor?
– Iosife! Nu te uita la lei, ci te uită la Mine… nu te uita la puterea leilor, ci te uită la puterea Crucii Mele… la puterea Jertfei Mele.
– Dar, o Doamne, eu trebuie să mă apăr… căci leii mugesc contra mea de se aude în toată ţara.
– Stai liniştit… «stai acum mut, nu deschide gura, căci Eu lucrez»… (Ps. 39, 9). Lasă-Mă pe Mine să lucrez… Lasă-Mă pe Mine să te apăr…
Şi am început să mă liniştesc. Şi am început a-mi da seama că Domnul m-a trecut într-o «şcoală» nouă, cu o «lecţie» nouă.
Eu eram dedat până acum să fug mereu în «corabie». Ca să nu văd valurile şi furtunile ce se ridică în contra mea. Dar acum, iată, Domnul m-a pus în mijlocul leilor şi mi-a spus să stau liniştit în mijlocul lor. Grea «lecţie»! Mi se părea o lecţie imposibil de învăţat.
Dar slăvit să fie Domnul! A trecut o lună de când am început cu lecţia aceasta şi ea merge cu bine.
O, ce dulci şi sfinte binecuvântări am aflat în groapa leilor! Acum numai parcă înţeleg de ce m-a întors Domnul astă-vară din calea spre cimitir. Intram în pământ fără să fi gustat din binecuvântările pe care le dă «groapa leilor», prigoana.
În groapa leilor m-am întâlnit – citind Biblia – cu Psalmistul David, care spunea şi el că a stat culcat între nişte lei (Ps. 57, 4).
În groapa leilor m-am întâlnit cu Iosif aruncat în groapă de fraţii lui.
În groapa leilor m-am întâlnit cu Pavel, Apostolul, care spunea şi el că a fost izbăvit din gura leului (II Timotei 4, 17).
În groapa leilor m-am întâlnit cu Ilie alungat de Isabela, cu Ieremia aruncat în fântână şi cu toţi aleşii Domnului, care au suferit în lupta pentru Cuvântul lui Dumnezeu.
O fraţii mei, doar nicăieri nu este Domnul mai dulce decât în groapa leilor… Nicăieri n-am simţit Psaltirea mai dulce decât în groapa leilor… Nicăieri n-am simţit rugăciunea mai dulce decât aruncat în groapă, în mijlocul leilor.
Niciodată în viaţa mea n-am trăit cu atâta putere rugăciunea din Psalmii lui David, ca aici în groapă, în mijlocul leilor: Doamne, ce mulţime se scoală împotriva mea! Cât de mulţi zic despre mine: nu mai este scăpare pentru el la Dumnezeu… dar Tu, Doamne, eşti scutul meu şi scăparea mea (Ps. 3, 2-3). Doamne, Tu vezi, nu tăcea. Trezeşte-Te şi scoală-Te să-mi faci dreptate – ca să nu zică în inima lor: Iată ce doream; l-am prins, l-am înghiţit (Ps. 35, 22-25). Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă, căci în umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare până va trece fărădelegea (Ps. 57, 1). Scapă-mă, Doamne, şi mă izbăveşte, ca să nu mă sfâşie leul (Ps. 7, 1). Vino, Doamne, şi-mi ajută, căci Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, întăreşti inima şi faci dreptate celui asuprit (Ps. 10, 17-18). În Tine, Doamne, mă încred, să nu fiu dat de ruşine (Ps. 25, 2). Tu, Doamne, numeri paşii vieţii mele de pribeag, pune-mi lacrimile mele înaintea Ta (Ps. 56, 8). Apără-mă, Doamne, căci eu sunt totdeauna cu Tine. Tu m-ai apucat de mâna dreaptă… pe cine am eu afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea decât în Tine. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească, fiindcă Tu eşti pururea Stânca inimii mele şi partea mea de moştenire… fericirea mea este să mă apropii de Tine (Ps. 73, 23-28).
Nimeni şi nimic din această lume nu te poate mângâia aşa cum te mângâie Cuvântul lui Dumnezeu şi aşa cum te întăreşte el: Nădăjduieşte în Domnul, fii tare, îmbărbătează-ţi inima (Ps. 27, 14). Încredinţează-ţi soarta în Mâna Domnului, încrede-Te în El şi El va lucra. Cheamă-L în ziua necazului şi El te va izbăvi (Ps. 50, 15). El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept (Ps. 55, 22)…
…O! E uşor a-l arunca pe cel drept în groapa leilor, dar e greu a-l omorî. Aceasta nu este cu putinţă oamenilor. Pe cel credincios şi drept numai păcatul îl poate omorî. Samson şi-a pierdut puterea numai când s-a aruncat în braţele Dalilei, în braţele păcatului. Dar, câtă vreme cel drept stă în braţele Domnului şi Domnul este nădejdea şi ajutorul Lui, nu este nici o groapă atât de adâncă din care să nu poată ieşi şi nu este nici un leu atât de tare, să-l poată înghiţi: Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar nu am văzut pe cel drept părăsit (Ps. 37, 25); El m-a scos din groapa pieirii (Ps. 40, 2); El m-a scăpat, pentru că mă iubeşte (Ps. 18, 19).
Într-o groapă cu o adâncime de peste 20 de metri, stelele se văd şi ziua. Pentru că în acea adâncime s-a făcut noapte.
Din ce va fi mai adâncă groapa încercărilor, cel credincios vede strălucind tot mai vie şi mai tare steaua mântuirii, lumina mântuirii.
Fraţii mei! Eu mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit să vă predic şi din groapa leilor. M-a învrednicit să vă predic o Scriptură trăită. Să vă predic un Iisus viu, Care trăieşte cu mine; şi eu trăiesc cu El.
O Dumnezeule, de mari şi minunate daruri m-ai învrednicit pe mine, vasul acesta slab!
M-ai purtat în corabie peste valuri şi furtuni.
M-ai trecut prin cuptorul suferinţelor. M-ai trecut prin foc şi prin apă (Ps. 66, 12).
M-ai trecut astă-vară şi prin «valea umbrei morţii» (Ps. 23, 4).
Şi acum, iată, m-ai trimis şi în groapa leilor şi mă porţi pribeag şi prigonit cu robul Tău, David, şi cu toţi cei târâţi pe calea crucii pentru Numele Tău.
Doamne Dumnezeule, eu stau plângând în faţa cerului: «multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine» (Ps. 40, 5)… Mă cutremur în faţa acestor planuri şi strig pe tot sufletul să vie la Tine şi să Te afle pe Tine, căci lucruri mari şi minunate se petrec cu toţi cei ce Te caută şi Te află pe Tine.
Fraţii mei! Trecem în o «şcoală» nouă cu «lecţii» noi. Rugaţi-vă Domnului pentru mine, ca să pot continua aceste lecţii“.
Pr. Iosif TRIFA, «Isus Biruitorul» nr. 2-3, din 24 febr. 1935, pag. 9