Traian Dorz, versificarea
1. Fiul înţelept ascultă tot ce tatăl său l-învaţă,
dar cel hulitor n-ascultă de mustrare şi povaţă.
2. Prin a gurii roadă bună, parte vei avea de bine,
însă cei stricaţi au parte de-apăsare şi ruşine.
3. Cine îşi păzeşte gura, al lui suflet şi-l păzeşte,
cel cu buze prea deschise spre pierzare se grăbeşte.
4. Leneşul doreşte multe, totuşi mai nimica n-are,
dar cei harnici au de toate şi oricând pe săturare.
5. Cel neprihănit urăşte orice vorbă mincinoasă,
dar cel rău urât se face şi-a lui viaţă-i ruşinoasă.
6. Pe nevinovat oriunde curăţia îl păzeşte,
dar pe păcătos îl pierde răutatea ce-o trăieşte.
7. Unul face pe bogatul, deşi mai nimica n-are,
altul face pe săracul, ascunzând averea-i mare.
8. Omul bun, cu bogăţia, îşi răscumpără viaţa,
dar săracul rău n-ascultă nici mustrarea, nici povaţa.
9. A celor curaţi lumină arde-ntruna fericită,
însă candela acelor răi se stinge urgisită.
10. Prin mândrie se aţâţă numai foc de ceartă multă,
însă e-nţelept acela care sfatul bun l-ascultă.
11. Bogăţia câştigată, fără trudă, se topeşte,
dar ce-i strâns cinstit, prin muncă, creşte-ncet-încet,
dar creşte.
12. O nădejde amânată face inima bolnavă,
dar dorinţa împlinită este ca un har din slavă.
13. Când n-ascultă de Cuvântul Domnului,
se pierde-oricine,
dar e răsplătit acela ce porunca Lui o ţine.
14. A-nţeleptului poveţe sunt izvor de viaţă multă
spre-a scăpa din cursa morţii pe acela ce-l ascultă.
15. Mintea care-i sănătoasă va afla bunăvoinţă,
calea celor răi e însă greutăţi şi-anevoinţă.
16. Omul chibzuit lucrează cu pricepere-orice treabă,
dar nebunul dă pe faţă nebunia lui degrabă.
17. Solul rău întotdeauna va cădea-n nenorocire,
solul credincios aduce ne-ncetat tămăduire.
18. Sărăcie şi ruşine au câţi leapădă mustrarea,
dar acel ce o primeşte află cinstea şi nălţarea.
19. Dulce-i inimii-mplinirea unui dor de care-i place,
dar nebunilor urât e răutăţi a nu mai face.
20. Cine umblă cu-nţelepţii şi el se înţelepţeşte;
cui îi place să se-adune cu nebunii, rău păţeşte.
21. Nenorocul urmăreşte pe câţi fac nelegiuire,
cei neprihăniţi sunt însă răsplătiţi cu fericire.
22. Omul bun dă moştenirea la nepoţii săi, curată,
dar a celui rău avere-i pentru cel curat păstrată.
23. Brazda de sărac muncită dă o hrană îndestulă,
dar mulţi pier din nedreptatea lacomă şi nesătulă.
24. Cel ce-a lui nuia îşi cruţă, chiar pe fiul său urăşte,
dar cine-şi iubeşte fiul o să-l mustre când greşeşte.
25. Cel neprihănit mănâncă pururea pe săturate,
dar cei răi vor duce lipsă totdeauna de bucate.