Fragment din vorbirea fratelui Traian Dorz
la comemorarea fratelui Popa Petru, la Săucani – 29 iunie 1988
… Astăzi s-a vorbit despre întâmplarea sutaşului aceluia care a venit şi s-a rugat pentru supusul său. Şi se vorbeşte despre credinţa sutaşului şi despre felul minunat în care el a venit la Iisus. Dar se vorbeşte foarte puţin despre robul pentru care a venit şi a mijlocit omul acesta. Trebuie să fi fost acesta un om minunat. Pentru că sutaşul acesta spunea: „Am mulţi sub stăpânirea mea…”. Şi, în mijlocul tuturor acelor mulţi, acest rob pentru care a venit să se roage el trebuie să fi fost un copil minunat, un om minunat, că a [meritat] să facă stăpânul pentru el un sacrificiu aşa de mare. Un sutaş roman să se ducă să se roage la reprezentantul unui popor asuprit de ei şi să ceară milă pentru un rob al său… e o jertfă mare. Acest mare stăpân, acest mare stăpânitor peste robi a făcut un lucru mare pentru robul său. Ce minunat trebuie să fi fost robul acela pentru care stăpânul lui a făcut aşa un gest frumos!
Noi mulţumim lui Dumnezeu că, pentru fratele nostru şi pentru bucuria aceasta, ne-a dat un timp aşa de plăcut şi o zi aşa de minunată astăzi.
Mulţumim lui Dumnezeu că v-a pus pe inimă gândul să veniţi. Şi-I mulţumim că v-a ajutat să realizaţi acest gând. Mulţumim că multele piedici care v-au fost în cale fiecăruia le-aţi biruit şi aţi ajuns în această zi. Duceţi mai departe un mesaj frumos. Şi, [amintindu-vă de această] frumoasă zi, gândiţi-vă că Domnul a pregătit-o aşa frumoasă, pentru că l-a iubit aşa de mult pe robul acesta care L-a slujit aşa de frumos pe Stăpânul său.
Să ne dăm şi noi silinţa să-L slujim aşa de frumos pe Domnul nostru, ca, atunci când va fi nevoie să intervină pentru noi undeva, să poată face Domnul acest lucru cu bucurie, cum a făcut stăpânul pentru robul din Evanghelia de astăzi.
Domnul să fie binecuvântat pentru astfel de robi minunaţi care mişcă inima stăpânilor lor.
Am trăit şi am văzut foarte multe astfel de gesturi frumoase. Din cauza unui slujitor credincios, Dumnezeu a mişcat inima unui stăpân puternic. Şi multe roade minunate au adus în familiile unor oameni mari viaţa modestă, ascultătoare şi curată a unor fraţi de-ai noştri care au fost slujitorii lor.
Domnul a căpătat multă cinste în urma multor fraţi şi surori care au trebuit să slujească şi să lucreze… adeseori în locuri grele şi apăsătoare, dar făcându-şi slujba frumos. De aşa bucurie ni se umple inima şi astăzi când conducători de întreprinderi mari şi şefi de instituţii, când stai de vorbă [cu ei] despre fraţii noştri care lucrează acolo, spun: „Da, sunt fericit că am nu astfel de salariat; un astfel de coleg, un astfel de colaborator…”. Şi-L laudă pe Domnul din pricina muncii frumoase şi a vieţii curate a fraţilor noştri care îşi împlinesc în chip vrednic slujba lor.
Noi ne rugăm lui Dumnezeu pentru toţi fraţii şi surorile noastre care împlinesc undeva o slujbă, să o facă în aşa fel, încât mai-marii lor, superiorii lor, să vadă din viaţa lor că sunt copii ai lui Dumnezeu. Că pilda noastră îi va mişca pe toţi.
Am fost în faţa multor împotrivitori şi am ştiut că cea mai puternică şi cea mai biruitoare armă este nevinovăţia, cum spune David în psalm: „Să mă apere nevinovăţia şi să mă păzească neprihănirea”. Am fost în faţa lor. Şi a trebuit să-i privesc în ochi. Dar am privit, cu toată puterea nevinovăţiei din ochi, drept în ochii lor. Şi-n ochii mei, ochii lor s-au plecat… Asta este lupta care-ţi dă dovada că duhul din celălalt a fost slab şi a fost biruit. Întâi lupta se dă între priviri, între duhuri; după aceea vin cuvintele. Dacă noi avem nevinovăţie până în străfundul inimii noastre, privirile noastre vor fi totdeauna curate.
Eu cred că ceea ce l-a dus pe Iuda la spânzurătoare, după ce L-a predat pe Domnul Iisus în Ghetsimani vrăjmaşilor Lui, a fost privirea cu care Se va fi uitat Domnul în ochii lui când i-a zis: „Prietene, cu o sărutare vinzi tu?… Cu semnul dragostei celei mai frumoase minţi?…”. Şi-l va fi privit în ochi cu acea privire pe care Iuda n-a mai putut-o suporta. S-a dus la ştreang, ca să scape… Şi în veci nu a scăpat.
Despre Cain se spune că, după ce l-a ucis pe Abel, Domnul i S-a arătat şi i-a zis: „Cain, unde este fratele tău?”. Îl va fi privit în ochi atunci… Şi Cain… se spune într-un poem frumos al lui Victor Hugo, a fugit, a tot fugit şi a fugit… să scape de Ochiul acela pe care l-a văzut că îl fixase în clipa când i-a zis mustrător: „Unde este fratele tău? Ce-ai făcut?”. A fugit Cain să se acopere… şi i-a chemat pe toţi ai lui, să-l acopere. S-a băgat într-o peşteră întunecoasă şi a zis: „Puneţi pietre aici…”, crezând că va scăpa de Ochiul care îl urmărea. Şi, zice, când a stat şi a privit într-un colţ, Ochiul era acolo. N-a putut să scape. A alergat în toate părţile, a căutat să scape pretutindeni, urmărit din toate părţile de acel Ochi nevinovat şi mustrător care l-a pătruns până în inimă. A murit nebun Cain… cum a murit şi Pilat nebun. [Şi el] a alergat după aceea, să-şi spele mâinile de sânge în toate izvoarele pământului… şi mâinile nu i s-au mai spălat. Şi privirea lui Iisus cel nevinovat din faţa lui n-a mai uitat-o. Când I-a spus: „Ce este adevărul?”, Mântuitorul S-a uitat la el. Nu i-a zis nimic. Pilat n-a mai răspuns. A ieşit afară şi a zis: „Nu găsesc nici o vină în El”. Şi după aceea a pus să-L bată; şi după aceea L-a dat să-L răstignească… ştiind bine că a făcut un păcat împotriva unui nevinovat. Ei, n-a mai putut uita ochii aceia cu care Mântuitorul [S-a uitat la el ca şi cum i-ar fi] spus: „Cine este Adevărul? Uită-te la Mine”. În limba latină, răspunsul la: „Ce este Adevărul?” [se poate forma citind invers cuvintele, adică]: „Adevărul este cel din faţa ta”.
Cine este Mântuitorul? Cel din faţa noastră, Care stă în faţa noastră şi ne cheamă astăzi la mântuire. Să nu-L lepădăm, că vom căuta şi vom alerga mult, mult… nu numai în via¬ţă, nu numai pe pământ – sub pământ! –, să mai căutăm izbăvire de Ochiul acela pe care l-am respins şi de cuvântul pe care nu l-am ascultat.
______________________
La întrebarea: Quid est veritas? (Ce este adevărul?), răspunsul poate fi obţinut prin anagramare: Est vir qui adest. (Este omul dinaintea ta.).