O RUGĂCIUNE ABSURDĂ?

la Duminica Vindecării îndrăciţilor din Gadara
AVA ELIAS

„Dracii rugau pe Iisus şi ziceau: «Dacă ne scoţi din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci»” (Mt 8, 31).

Iată o rugăciune care poate părea a fi una absurdă, mai întâi prin faptul că aici avem un exemplu în care vedem că şi dracii se roagă, ceea ce pare un lucru de mare mirare. Apoi caracterul absurd al acestei rugăciuni este dat de scopul şi deznodământul rugăciunii. Scopul este, fără îndoială, unul viclean, prin faptul că diavolii Îi cereau Domnului Iisus să nu-i trimită în „adânc” (conf. Lc 8, 36), adică nu doreau să dea socoteala în faţa căpeteniei lor pentru faptul că s-au întors fără sufletele pe care puseseră stăpânire.
Atunci când puterea lui Dumnezeu îl îndepărtează pe diavol din om, iată cum viclenia diavolului face ca să dorească să ia în stăpânire, drept trofeu, măcar nişte porci şi încă nişte porci morţi. Drept urmare, cererea absurdă a diavolilor are un deznodământ inutil prin faptul că posedarea porcilor a fost pentru puţină vreme, cunoscând faptul că porcii, aruncându-se în mare, au murit cu toţii, producând astfel inevitabilul; adică destinaţia diavolilor fiind tot „adâncul”.
Acest lucru denotă faptul ca diavolii nu pot „citi” viitorul, aşa cum încearcă toate metodele de ghicitorie să-i înşele pe oameni. Diavolii, în dorinţa lor de posedare, căutau orice mijloc, numai şi numai să nu ajungă în „adânc”, însă oricât au dorit diavolii să amâne reîntoarcerea în locul de unde au plecat, în cele din urmă tot acolo au ajuns.
Din aceasta întâmplare putem înţelege că în viaţa noastră niciodată nu trebuie să amânăm hotărârile folositoare mântuirii, nici momentul pocăinţei, nici al rugăciunii, nici prilejul faptelor bune, nici slujirea lui Dumnezeu. Amânarea face parte din tactica diavolului, el găsind multe prilejuri şi motive de a ne determina să amânăm hotărârile, potrivit zicalei din istorioara binecunoscută Lasă, mai ai vreme.

Pe de altă parte, înţelegem că pentru cel ce doreşte să ajungă la mântuire este interzis cu desăvârşire să dorească „trofeul porcilor morţi”, adică trebuie să ne întrebăm: unde sfârşeşte drumul pe care mergem? Care este finalitatea rugăciunilor noastre? Ce aşteptări avem de la viaţa pe care ne-o edificăm pas cu pas?… Nişte porci morţi?
Oricâte am dori să realizam în lumea aceasta, trebuie să ne punem întrebarea: oare planurile pe care le fac nu înseamnă nişte „porci morţi”? Felul în care mă zbat în viaţa mea pentru a strânge cât mai multe în jurul meu, pentru a dobândi cât mai multă bogăţie şi bunuri nu mă duce, în final, la nişte „porci morţi”? Nu trebuie să cădem în amăgirile satanei şi să ajungem să facem rugăciuni absurde, prin care să-I cerem tot felul de absurdităţi lui Dumnezeu. Adesea şi hoţii se roagă lui Dumnezeu să izbândească sau desfrânaţii cer ajutor în împlinirea poftelor şi multe rele sunt făcute, omul invocând un „dumnezeu” străin de Dumnezeul cel Adevărat.
Pentru aceasta, orice credincios care doreşte „cetăţenia cerească”, dobândirea mântuirii şi viaţa veşnică are nevoie să simtă mai dinainte duhoarea „porcilor morţi”, în alergarea după pofta ochilor şi lucrurile lumii; şi cu tot dinadinsul, din întreaga sa fiinţă, să dorească Apa Vie, Pâinea Vieţii şi Pomul Vieţii.

30 iunie 2018,