Traian Dorz, din HRISTOS – ÎNNOITORUL NOSTRU
„Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El.“ (Ioan 3, 17)
N
u ca să judece lumea a venit în lume Domnul Hristos, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Ca s-o judece, va veni mai târziu, după ce vremea chemării va fi trecut. După ce lumea va fi respins, conştient, până la capăt, mântuirea care i-a adus-o El.
Dar de când a venit, cât timp a fost pe pământ şi până în ziua de astăzi, Fiul lui Dumnezeu a căutat numai să mântuiască lumea.
Vestea Evangheliei este Vestea cea Bună, pentru că aduce mântuirea, nu judecata.
Aduce iertarea, nu osânda. Răscumpărarea, nu condamnarea, fiecăruia şi a tuturor.
Oricine este un fiu al lui Dumnezeu va umbla numai să mântuiască lumea, iar nu s-o judece. Numai să-i ajute pe oameni, nu să-i chinuiască. Numai să salveze sufletele, nu să le nefericească!
Suflete credincios, tu ai primit porunca să iubeşti pe toţi şi să nu judeci pe nimeni (Ioan 13, 34-35; Iac. 4, 11). Ai fost trimis ca să vesteşti pacea şi mântuirea (Rom. 10, 15), cu porunca să nu judeci! (Mat. 7, 1; Rom. 2, 1-3; 1 Cor. 4, 5). Căci judecata va fi fără milă pentru cei care n-au avut milă (Mat. 18, 35). Dar mila biruie judecata (Iac. 2, 13).
Dragul meu, tu pentru ce mergi la adunare şi la biserică? Mergi pentru mântuirea sufletului tău sau pentru a judeca pe cei care se adună acolo? Pentru a-i critica, a-i bârfi şi a-i dezbina pe cei care se adună în Numele Domnului? Pentru ce ai venit într-o lucrare sau într-o casă sau pentru ce te apropii de un suflet?
Ca să ajuţi acolo spre bine sau ca să duci la păcat, să faci tulburări, să nimiceşti şi să pierzi? – sau să faci unitate, mântuire şi bucurie?
Nu lozincile frumoase şi înşelătoare cu care vii, ci rodul pe care îl lasă lucrarea pe care o faci, acesta eşti!
Pentru ce mergi între oameni? Ca să le vezi necazurile şi să îi ajuţi să scape de ele sau ca să-i osândeşti pentru că le au, învinuindu-i? Pentru ce te apropii de suflete? Ca să le vezi rănile şi să-i mângâi? Sau să le vezi scăderile şi să-i judeci?
Pentru ce trăieşti în lume?
Ca să ajuţi la mântuirea ei mai curând, prin credinţa ta? Sau să grăbeşti pieirea ei, prin stricăciunea din tine? Pentru ce îţi trăieşti viaţa pe pământ? Pentru Dumnezeu sau pentru diavolul, pentru folosul sau pentru paguba semenilor tăi, pentru cinste sau pentru ruşine?
Lucrarea pe care o faci tu mărturiseşte despre tine. Bine sau rău. Pentru merit sau pentru osândă. Prin roadele care o urmează sau ruina ei.
Nu uita: tu n-ai fost trimis de Dumnezeu ca să judeci. Nicăieri şi pe nimeni. Nici să fii pricină pentru care alţii să fie judecaţi.
Ci, dacă eşti ticălos, diavolul te-a făcut aşa, cu voia ta, spre răul tău şi al altora.
Dar chiar şi aşa dacă ai fi, – Hristos voieşte să te mân-tuiască din judecata veşnică!… – numai vino acum, cu pocăinţă, la El.
O Judecătorule Înfricoşat, Iisuse Doamne,Tu eşti astăzi Preadulcele nostru Mântuitor, Care nu vrei să ne judeci, ci să ne mântuieşti.
Smereşte sufletele noastre într-o pocăinţă adâncă şi adevărată şi, renăscându-le din nou prin harul Tău, ajută-ne să umblăm cu o inimă plină de bunătate printre semenii noştri, ajutând la mântuirea şi nu la pierzarea lor, în toate zilele noastre şi prin toate faptele noastre. Amin.