Traian Dorz, Lumina iubitului fiu

… Oamenii pot să cerceteze tot ceea ce cade sub simţurile lor fizice sau sufleteşti. Pot să cunoască multe din aceste lucruri, dar puţine pot să le explice convingător şi adevărat.
Una dintre minunile pe care oamenii le-au cercetat mereu – minune pe care o tot cercetează, o constată fără a o putea explica – este viaţa. Originea, mişcarea şi puterea vieţii.
Cum a apărut viaţa în lume? Ce este ea în sine şi care este izvorul ei?
Asta încă nimeni, în afară de Hristos, n-a mai îndrăznit să spună că ştie sigur. Fiindcă El este viaţa. Viaţa de orice fel.

În Hristos eram! În El era viaţa noastră înainte de a fi. În Hristos era viaţa noastră şi nu numai a noastră, ci şi a tuturor copiilor Săi credincioşi. Viaţa întregii Sale Bisericii vii, căci Hristos are viaţa în Sine şi o dă cui vrea. În El era şi viaţa noastră duhovnicească pe care o simţim acum în noi. Şi pe care o trăim mai puternic şi mai din plin chiar decât viaţa şi mişcarea astalaltă, trupească. Şi toate gândurile noastre noi erau în El (Col 1, 16).
Nu ştim noi oare că atunci când avem părtăşie cu Hristos simţim atât de puternică trăirea aceasta în noi, asemenea fiorului care ne pătrunde prin tot trupul la atingerea unui fir de curent?

O, noi ştim că Hristos are viaţa în Sine! Căci ştim că noi eram morţi înainte de a ne atinge El. Iar El ne-a înviat.
Ştim că noi, ca şi tot ce este, cu cât stăm în El, suntem vii. Ştim, fiindcă tot ce e izvorât din Hristos este viu şi roditor.
Şi numai aceasta este aşa.

Iată arta din Hristos şi despre El! De mii de ani această artă trăieşte şi formează gloria şi fiorul Artei.
Hristos este tot tezaurul omenirii; şi tot ceea ce geniile lumii au putut crea mai de preţ, mai durabil, mai măreţ şi mai frumos este şi rămâne arta creştină.

Priviţi literatura şi muzica… Nimic pe lume nu a mai putut atinge strălucirea şi frumuseţea celor ce s au scris despre Hristos şi pentru El.
Nimic pe lume nu se va mai putea ridica niciodată – nu să le întreacă – dar nici măcar să se poată apropia de valoarea, de frumuseţea şi de trăinicia celor izvorâte din Hristos, Domnul nostru.
Pentru cine oare s-a mai scris vreodată aşa de frumos şi cui i s-a mai cântat vreodată atât de sublim ca lui Iisus Hristos?
Ce opere ar mai putea să înfrunte oare atâtea veacuri, atâtea furii, atâtea prăbuşiri – şi totuşi să rămână atât de vii, de proaspete, de actuale ca acelea în care este Hristos şi Viaţa din El?

O, neputincioase majestăţi şi biete ideologii lumeşti…
Ce nimicuri sunteţi voi! Şi ce jalnice sunt forţele voastre cu care vreţi să-L biruiţi voi pe Hristos!
El, Coloana şi Stânca veacurilor veşnice, va supravieţui tuturor mâniilor voastre.
Strălucitor şi puternic, El va rămâne veşnic forţa şi Lumina întregii creaţii, izvorul nesecat şi mereu nou a tot ceea ce este viu şi va rămâne viu în vecii vecilor (Apoc 1, 18).
Căci Hristos are viaţa în El Însuşi!
Şi Una cu Tatăl fiind, El este Izvorul şi Puterea oricărei vieţi.

Nimeni nu-i poate înţelege pe oameni dacă nu-i om.
Nimeni nu-i poate nici ajuta, nici judeca drept, nici nu poate avea milă de ei, nici a-i iubi pe oameni – dacă nu-i om.
Trebuie să fie cineva om, ca să poată avea răbdare, bunătate şi linişte pentru oameni; ca să-i poată judeca drept şi cu milă de oameni.
De aceea Fiului I S-a dat puterea să judece, fiindcă este Fiu al Omului. El era Omul!

Hristos este Omul; cel mai adânc om.
El a suferit cel mai adânc ca om.
El a simţit şi a iubit cel mai adânc ca om.
El cunoaşte şi inima omului, şi luptele ei.
El cunoaşte şi puterea ispitelor, şi puterea înfrânării omului.
Şi de aceea poate să judece, căci are puterea să Se pună deplin pe Sine, după cum S-a şi pus, în starea celui judecat.

Nu vă miraţi: vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul lui Iisus Hristos.
Cât de buimăciţi vor sări din somn atunci când se vor auzi strigaţi atât de puternic şi pe numele lor, fiecare, acei care, aici pe pământ, se vor fi culcat crezând că totul s-a sfârşit o dată cu ultima bătaie a inimii lor!
Cât de îngroziţi se vor trezi, privind la dezlănţuirea înfricoşătoarei mânii a lui Dumnezeu, acei ce au dispreţuit-o în viaţa aceasta pe pământ!