Traian Dorz, Întâi să fim

Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este cu deosebire o sărbătoare a sincerităţii şi a smereniei. Maica Domnului a fost sufletul cel mai smerit şi mai sincer care a putut fi găsit de Tatăl Ceresc în mijlocul lumii pentru a putea împlini prin ea, în chip vrednic, taina şi promisiunea Întrupării Fiului şi arătarea roadelor Sfântului Duh.
Datorită smereniei şi curăţiei ei, S-a putut arăta în ea, pentru prima dată în Istorie şi în lume, lucrarea împreunată a Sfintei Treimi. Sfântul şi marele arhanghel i-a zis: Tatăl te-a ales, Fiul Se va naşte din tine şi Duhul Sfânt te va umbri… Despre Sfânta Treime se vorbeşte clar, pentru prima dată în Sfânta Scriptură, în legătură cu Maica Domnului. Ce înaltă întrupare au avut în fiinţa ei sinceritatea şi smerenia!
Toată puterea Sfintei Treimi, toată lucrarea lui Dumnezeu s-a concentrat atunci în Sfânta Fecioară Maria, pentru că prin ea trebuia să se realizeze cea mai uriaşă şi veşnică operă a lui Dumnezeu, care era mântuirea lumii. Şi această lucrare nu se putea face decât acolo unde era desăvârşită şi totală smerenia şi sinceritatea.
Dacă n-ar fi fost îndeplinite în modul cel mai desăvârşit aceste două condiţii, Dumnezeu-Tatăl nu S-ar fi oprit asupra ei. Dumnezeu-Fiul nu S-ar fi putut Întrupa din fiinţa ei, iar Sfântul Duh nu ar fi umbrit-o.
O, cât respect sfânt trebuie să avem noi, potrivit Evangheliei, faţă de Sfânta Fecioară, acest vas ales de care S-a folosit atât de minunat Dumnezeu – şi faţă de care măritul arhanghel Gavril a arătat atât de înaltă preţuire, încât, cutremurat de evlavie, i s-a închinat, zicându-i: „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har!”
Poate că în noaptea când arhanghelul i s-a arătat, ea, veghind şi rugându-se, se gândea la profeţia lui Isaia despre Fecioara care va naşte pe Emanuel – şi îşi va fi dorit şi se va fi rugat ca ea să fie măcar o slujitoare smerită şi curată a acelei Sfinte Fecioare… Şi tocmai atunci şi tocmai pentru această smerenie şi curăţie a ei, îngerul trimis de Tatăl i-a grăit: Tu eşti Fecioara Sfântă!
În Noaptea Naşterii poate că tot acelaşi arhanghel Gavril s-a dus şi la păstorii din Betleem, să le vestească şi lor că li S-a născut Mântuitorul… Poate că şi aceşti smeriţi şi curaţi păstori se vor fi gândit între ei, veghind şi rugându-se, tot la profeţia cu Fiul Emanuel, născut din Fecioară, şi îşi vor fi dorit şi ei şi se vor fi rugat şi ei să fie învredniciţi să-L afle şi să-L cunoască. Şi tocmai atunci şi tocmai pentru această smerenie şi curăţie a lor, îngerul trimis de Tatăl le-a grăit: S-a Născut; mergeţi să-L aflaţi şi să vă închinaţi Lui!…
Şi cu magii trebuie să se fi petrecut astfel, pentru că în tot ce au făcut şi ei se vede limpede că au fost pătrunşi de sinceritate şi smerenie.
Şi tot într-o noapte prelungită din această Noapte Sfântă s-a petrecut şi minunea revelaţiei cu părintele nostru sufletesc, care a fost alesul lui Dumnezeu pentru a face prin el această Lucrare mântuitoare în ţara şi în credinţa noastră… În noaptea aceea el veghea şi se ruga ca Dumnezeu să înceapă prin cineva vrednic o lucrare vie şi mântuitoare în lume… Şi poate că acelaşi arhanghel măreţ a fost trimis de Dumnezeu şi la el, ca să-l inspire şi să-l determine, spunându-i: Tu eşti acela prin care se va face această lucrare!