1. Alegerea noastră între Hristos şi Baraba, între Hristos şi lume, între batjocură şi cinstire se vede din felul cum privim la Crucea lui Iisus.
Din felul cum ne apropiem de ea.
Din felul în care citim însemnarea şi însemnătatea Crucii lui Iisus.
2. Cuvântul despre Iisus este una cu Crucea Sa.
Cuvântul despre El este susţinut şi prins de Crucea lui Iisus.
Mărturia despre Hristos se reazemă pe puterea Crucii şi a Jertfei Sale.
Cuvântul despre El n ar avea nici o statornicie fără Crucea Lui.
Dacă nu s ar întemeia pe Crucea şi pe Jertfa lui Iisus, nici însemnările noastre, nici scrisul nostru, nici mărturisirea noastră n ar avea nici o putere şi nici un preţ.
O cruce fără Hristos nu ne este de nici un folos.
Dar nici un Hristos fără Cruce.
3. O scriere fără puterea care vine din Jertfa lui Hristos nu dă nici o emoţie.
O cântare fără căldura Crucii lui Hristos nu conţine nici un har.
O predică fără fiorul Crucii şi al Jertfei lui Hristos nu lasă nici un rod mântuitor.
Toate capătă valoare şi putere numai când le susţine Jertfa lui Hristos.
El este valoarea şi puterea oricăror cuvinte şi lucrări.
4. Hristos este şi valoarea Scripturii.
Fără Jertfa lui Hristos de pe Cruce,
fără credinţa în mântuirea Ei,
nici Scriptura, nici citirea ei n ar avea nici un preţ.
5. Mulţi au citit şi mulţi citesc însemnările despre Hristos – dar puţini au pătruns înţelesul lor.
Şi încă şi mai puţini l au primit.
Mulţi au citit despre Hristos şi mulţi au înţeles sunetele cuvintelor,
– dar foarte puţini sunt cei care s au lăsat pătrunşi de taina puterii din aceste cuvinte.
6. În Cuvântul Crucii lui Hristos este o putere.
Într adevăr, Cuvântul Crucii este o nebunie pentru cei care sunt pe calea pierzării,
– dar pentru noi, care suntem pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu (I Cor 1, 18).
7. Cuvântul Crucii este puterea lui Dumnezeu care dă celui ce Îl ascultă cutremurul pocăinţei şi zguduirea lacrimilor,
dă voinţa mântuirii,
dă învierea din păcat
şi dă naşterea din nou;
dă cuvântul pentru credinţă
şi dă căldura pentru iubirea de semeni;
dă izbânda pentru Evanghelia lui Hristos
şi dă răbdarea suferinţelor;
dă biruirea morţii şi dă înălţarea învierii.
Iată ce dă Cuvântul Crucii lui Hristos fiecăruia care Îl crede.
8. Ce ai înţeles tu până acum din toate aceste însemnări pe care le ai citit?
Şi mai ales, ce ai împlinit din ele?
Scump suflet care stai acum în faţa Crucii lui Iisus şi citeşti aceste însemnări, nu pleca nepăsător din faţa Jertfei lui Hristos adusă pe Crucea Golgotei şi pentru tine.
Nu trece mai departe nepăsător şi după citirea acestor însemnări sau după auzirea lor.
9. Apropie te şi tu de Crucea lui Iisus.
Priveşte L mai de aproape pe Mântuitorul tău, Care suferă pentru răscumpărarea sufletului tău.
Şi Se dă pe Sine Însuşi Jertfă ispăşitoare pentru iertarea păcatele tale.
Acest adevăr să l vezi.
Acest preţ să l afli.
Acest har să l dobândeşti.
10. Că de la acest loc şi din acest moment se desfac pentru tine două căi:
ori calea vieţii veşnice – dacă Îl primeşti pe Iisus în inima ta şi ţi predai inima ta Lui –
ori calea pierzării veşnice – dacă pleci nepăsător de la Hristos.
De câte ori ai auzit tu până acum aceste lucruri? Nu te supăra pentru asta.
Tu însuţi ştii ce greu se ascultă aceste îndemnuri.
11. În mii de limbi se răspândesc astăzi, între toate popoarele lumii, Cuvântul Crucii lui Hristos şi însem¬nările Jertfei Sale.
Şi după cum atunci scrierile Crucii au stârnit în unii ura, iar în alţii nădejdea, tot aşa şi azi.
Pentru unii sunt spre viaţă, pentru alţii sunt spre moarte.
Însemnat lucru este cum sunt ele pentru noi, pentru mine şi pentru tine!
12. Dragă suflet care citeşti aceste însemnări, coboară ţi ochii spre Cel ce suferă dedesubtul lor.
Şi coboară ţi inima,
şi coboară ţi genunchii,
şi coboară ţi lacrimile la picioarele Crucii lui Iisus, sub Sângele care curge din rănile Lui.
Însemnarea aceasta se poate înţelege cu adevărat numai privită din genunchi.
Şi numai citită printre lacrimi!
13. Dumnezeu să Se îndure de tine şi de mine,
ca să nu trecem mai departe fără a ne împărtăşi mântuitor din acest adevăr şi din acest Sânge al Crucii lui Iisus.
Să nu trecem şi noi tot aşa nepăsători sau batjocoritori cum au trecut mulţi de atunci
sau de astăzi.
Ci, prăbuşindu-ne fulgeraţi de adevăr, să ne legăm pentru totdeauna soarta noastră de a lui Hristos, spre viaţa şi mântuirea veşnică pe care ne-o aduce ea.
14. Ori de câte ori spui un adevăr, se va găsi un potrivnic care să te contrazică, cum au contrazis şi fariseii scrierea lui Pilat de pe cruce.
Orice adevăr găseşte un cititor critic.
Orice cuvânt are pe cineva care se găseşte să l răstălmăcească.
Nu cuvântul este vinovat; vinovaţi sunt răstălmăcitorii lui.
Nu adevărul este neclar, ci minţile sunt tulburi.
Nu Biblia este de vină pentru miile de răstălmăciri, ci de vină sunt oamenii cei neştiutori şi nestatornici care o răstălmăcesc (II Ptr 3, 16).
15. De vină sunt minţile oamenilor stricate de păcat,
aprinse de trufie,
otrăvite de patimă,
aţâţate de ură,
înveninate de dezbinări.
Aceste minţi întunecate fac să pară că în Sfintele Scrieri este nelimpezime.
Şi că adevărul ar avea în el sutele lor de interpretări.
16. Minţile nestatornice şi neştiutoare, mânate de îngustime şi pline de îngâmfare, se ridică mânioase şi încăpăţânate, adeseori zicând:
– Nu scrie aşa!
Şi răstălmăcesc ele Scripturile lui Dumnezeu (II Ptr 3, 16).
Strică adevărul (II Cor 2, 17).
Falsifică slujba neprihănirii,
îi înşală pe cei lesne crezători
şi creează dezbinări în Trupul lui Hristos (Flp 3, 18 19; II Cor 11, 13 15; Iuda 12).
17. Fireşte, oricare om poate spune acum despre Hristos şi despre Adevărul Lui ceea ce vrea.
Dar vai aceluia care spune ce nu scrie.
Şi aşa cum nu spune El.
18. Dragul meu frate, ajută l pe fiecare om să cunoască adevărul despre Adevăr.
Sau cel puţin nu l împiedica de la aceasta.
Sau, încă şi mai rău, nu l îndepărta de el.
Căci cel mai fericit lucru pentru fiecare om este binecuvântarea cunoaşterii Adevărului.
Şi cel mai nefericit este blestemul înstrăinării lui de Adevăr.
19. Ajută l pe fiecare om să şi poată împlini datoria faţă de mântuirea lui în fiecare zi.
Sau, cel puţin, nu împiedica pe nimeni de la aceasta niciodată.
Căci cea mai mare mângâiere a conştiinţei este, pentru fiecare om, împlinirea datoriei sale.
Şi cel mai mare chin, neîmplinirea acestei datorii.
20. Libertatea de a scrie cum vrea despre Hristos,
libertatea de a face cum crede în Evanghelie,
libertatea de a lucra cum simte în faţa altora
este, desigur, dreptul fiecărui om.
Dar este şi marea sa răspundere.
Aceste libertăţi ar trebui să fie respectate totdeauna
şi n ar trebui să fie împiedicate niciodată.
Fiindcă oricine le împiedică săvârşeşte o fărădelege pentru care are să răspundă greu în faţa Judecăţii Divine.
O, Duhule Sfinte, Duhule al Adevărului, ajută ne să alegem Adevărul şi să mărturisim frumos despre El.
Amin.
Traian Dorz, Strălucirea biruinţei