Sfântul Luca al Crimeei, 23 septembrie 1945

Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci a Domnului este una dintre cele mai importante sărbători. Este atât de mare, încât duminica dinaintea acesteia şi duminica de după ea, Sfânta noastră Biserică le dedică pregătirii creştinilor pentru ea şi întăririi în cugetarea la aceasta.
Astfel, este rânduit şi inaintea sărbătorii Naşterii lui Hristos, şi înaintea Botezului Domnului.

Cum ne pregăteşte Sfânta Biserică pentru aceasta mare sărbătoare? Ne propune ­să ne concentrăm atenţia şi inima la Crucea Domnului. Aţi auzit astăzi, în Apostol, ce a spus despre sine Sfântul Pavel: Nu vreau să mă laud decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume (Galateni 6, 14).
Eu m-am răstignit cu Hristos şi de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine (Galateni 2, 19-20).

Iată ce era pentru Sfântul Apostol Pavel Crucea lui Hristos. El s-a pătruns o asemenea evlavie în faţa Crucii lui Hristos, încât nu se mai gândea la nimic altceva, uitând cu totul de lume. Crucea lui Hristos stătea permanent în faţa ochilor lui.

Mulţi dintre voi, din experienţă, ştiu că uneori chipul cuiva persistă în faţa ochilor. Ştiţi că dacă va pogorî în inima noastră dragostea, atunci chipul celui iubit neîncetat va sta în faţa ochilor celui care îl iubeşte. Ziua şi noaptea se gândeşte la el, trăieşte doar cu cel iubit. Dar această iubire este de un alt fel.

Iubirea Apostolului Pavel este forma supremă de dragoste, fìindcă pentru totdeauna s-a întipărit în inima lui Crucea lui Hristos. În această pericopă evanghelică aţi auzit cuvintele Domnului Iisus Hristos Însuşi în convorbirea Sa cu Nicodim: După cum Moise a înălţat şarpele în pustie, tot aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului (Ioan 3, 14).

Când a fost înălţat şarpele de aramă în chipul crucii, atunci toţi israelitenii, muşcaţi de şerpi, îndreptând ochii şi inimile lor spre această reprezentare care îl preînchipuia pe Domnul Iisus Hristos răstignit pe Cruce, se vindecau.

Şi la Sfântul Apostol Pavel gândirea era îndreptată la Crucea Domnului şi la Domnul Iisus Hristos, pe această Cruce pe care s-a adus înfricoşătoarea jertfă de pe Golgota, pe Crucea care a răstignit păcatele lumii. El a uitat de toa­te, nu se putea gândi la nimic altceva. Se gândea doar la Domnul, răstignit pe Cruce. Iată cât de profund simţea Apostolul Pavel Crucea lui Hristos!

Dar noi cu ce ne lăudăm? Ne lăudăm cu succesele în activitatea noastră ştiinţifìcă, socială. Ne fălim cu laude, distincţii şi ordine primite pentru această activitate, cu succesele vieţii noastre – bogăţie, agerime, dibăcie, cu succesele noastre în sport. Iată cu ce ne lăudăm noi şi spre ce sunt îndreptate inimile noastre.

Iar toţi sfinţii, precum Apostolul Pavel, se răstigneau împreună cu DomnuI Iisus Hristos. În inimile lor s-au întipărit profund cuvintele Domnului Însăşi şi cele ale Apostolilor.

Ei ţineau minte ce a spus Apostolul Pavel: La cele de sus să cugetaţi, nu la cele de pe pământ, căci voi aţi murit, iar viaţa voastră este împreună cu Hristos ascunsă-n Dumnezeu (Coloseni 3, 2-3).

Ei au murit prin Botez pentru toate mângâierile şi bunurile lumii, s-au ingropat cu Hristos şi, la fel ca şi în Apostolul Pavel, în ei trăia Hristos. Nu uitau cuvintele lui: într-adevăr pătimim împreună cu El, pentru că împreună cu El ne şi slăvim (Romani 8, 17). Cu toată inima aspirau să pătimească împreună cu Hristos pentru adevărul suprem, pentru dragoste, pentru lumina cerească. Ei nu uitau cuvintele Domnului: Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti (Ioan 12, 26). Şi ei din toată inima Îl slujeau pe Domnul, toate gândurile lor, toate aspiraţiile minţii şi inimii lor le indreptau spre a-L urma pe Hristos fìindcă în faţa lor stătea făgăduinţa neobişnuită a Lui: Unde sunt Eu, va fi şi slujitorul Meu.

Care făgăduinţă poate fi mai înaltă decât aceasta? Hristos ne făgăduieşte că cei care Îl vor urma, cei care vor iubi Crucea Lui, cei care se vor răstigni împreună cu El şi numai la El vor cugeta, vor fi unde va fi El, vor fi cu El şi cu Tatăl Ceresc.

Şi mulţime de oameni, cu inima curată, care L-au iubit pe Domnul Iisus  Hristos, L-au urmat, au mers acolo unde El i-a chemat. Şi s-a făcut pustie lumea pentru ei, nu le-a trebuit nici o distracţie, toate acestea sunt mărunte, fiindcă ei cugetau la cele veşnice, iar nu la cele pământeşti. Şi-au îndreptat toate gândurile spre cele veşnice. Au început să privească nu la frumuseţile lumii, ci în adâncul inimii lor. S-au îndeletnicit nu cu adunarea bunurilor lumeşti,  nu cu aranjarea vieţii lor pământeşti, ci cu contemplarea adâncului inimii lor şi cu curăţirea ei. Ei plecau din lume în păduri dese, în pustie, în munti, iar acolo, lăsând în urma toată lumea cu toate interesele ei mărunte şi nesemnifìcative, aspirau spre veşnicie, spre Hristos. Ei s-au răstignit cu Hristos şi lumea s-a răstignit pentru ei. Iată cum împlineau aceste cuvinte ale lui Hristos şi ale lui Pavel cei mai mari creştini.

Iar noi, creştinii cei slabi, măcar uneori să ne amintim despre Crucea lui Hristos. Măcar şchiopătând, împiedicându-ne şi căzând, să mergem după Hristos.

Să fìe în faţa noastră mereu chipul Sfântului Pavel, al tuturor sfinţilor şi al cuvioşilor mucenici, pentru care lumea a fost răstignită şi care s-au rastignit împreună cu Hristos.

Sfântul Apostol Pavel spune: De acum înainte nimeni să nu-mi mai facă supărare; căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus (Galateni 6, 17).

Pe Sfântul Apostol îl băteau, îl defăimau, se străduiau să-l ucidă. Tot trupul lui era acoperit de semnele lui Hristos şi el cerea să fìe lăsat, să nu fìe împovărat.

Trebuie să ştim cu toţii că aceste cuvinte ale lui Pavel: Căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus sunt scrise pe haina fiecărui călugăr şi fiecărei călugăriţe.

Mulţi dintre cei care L-au iubit pe Hristos pot spune la fel – nimeni să nu ne împovăreze, să nu ne defăimeze, nimeni să nu clevetească împotriva noas­tră, nimeni să nu ne chinuie cu tot felul de presupuneri, fìindcă purtăm semnele Domnului Iisus.

Aceasta cuvântare Sfântul Apostol Pavel a încheiat-o cu cuvintele cu care o voi încheia şi eu: Harul Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin (Galateni 6, 18).

Sursa: acvila30.ro

Lasă un răspuns


*