[…]
Ce spun Sfinţii Părinţi
„Învăţătorii, de a căror persoană depinde mântuirea altora, trebuie să aibă înţelepciune şi virtute de la Domnul Duhul Sfânt. Trebuie să aibă dragoste şi râvnă, veghind ca să-i poată duce pe alţii la mântuire.“ (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Dacă doreşti totdeauna să ai o îndrumare mântuitoare, ia aminte la conştiinţa ta şi împlineşte fără nici o amânare ceea ce îţi spune ea din partea lui Dumnezeu. Întocmai şi îndată.“ (Sf. Marcu Ascetul)
„Nimic nu înalţă pe cineva mai sus spre slavă ca o conştiinţă totdeauna curată şi veghetoare.“ (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Fii totdeauna conştiincios şi treaz şi nu te lenevi în cele duhovniceşti, fiindcă lenea schimbă duhul în carne, iar carnea în putrejune. Fii totdeauna ostenitor şi treaz.“ (Filocalia)
„Cel care îşi păstrează conştiinţa curată, chiar şi în zdrenţe dacă ar fi îmbrăcat şi dacă de foame ar fi chinuit, acela totdeauna va fi liniştit şi fericit.“ (Sf. Ioan Gură de Aur)
„Simţirea prin care omul îşi dă seama de ceea ce este frumos şi bine sau urât şi rău – conştiinţa – are mare înrâurire asupra dezvoltării vieţii credinciosului. Dar şi ea poate fi supusă rătăcirii, printr-o umblare vinovată a omului faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni. Ajutat de harul dumnezeiesc, omul trebuie să şi stăpânească cu mintea şi cu voinţa sa orice simţăminte în aşa fel, încât ceea ce îi va spune conştiinţa sa că este bine şi frumos – să şi fie într-adevăr aşa.
Simţăminte curate cresc în mintea omului prin citirile din Sf. Scriptură… prin rugăciune, prin cântare duhovnicească, prin meditarea la tot ce este curat, adevărat, frumos şi bun. Prin făptuirea binelui, prin mângâierea şi ajutorarea celor suferinzi, prin însuşirea învăţăturilor sfinte, prin judecarea de sine, prin cugetarea la pildele de sfinţenie ale înaintaşilor credincioşi şi ale părinţilor vrednici. (Învăţătura de Credinţă Creştină Ortodoxă)
Ce spune Părintele Iosif
Satana nu are vacanţă niciodată, nici vara, nici iarna, nici ziua, nici noaptea. De aceea şi tu, frate credincios şi lucrător al Domnului, fii treaz în orice vreme şi nu-ţi înceta niciodată nici lucrul tău, nici rugăciunea ta.
E mai uşor să te aperi de ispită când vine ca un leu răcnind împotriva ta decât atunci când vine moale ca o pisică ori foşnind ca un şarpe. Deci veghează întotdeauna şi roagă-te neîncetat.
Cea mai mare primejdie pentru un ostaş şi un lucrător al Domnului este moleşeala şi lenea, somnul cel duhovnicesc. De aceea ţineţi-vă trează totdeauna inima şi tot ce faceţi să fie făcut cu tot cugetul curat, ca pentru Hristos.
Te lauzi cu Biserica ta, cu credinţa ta cea ortodoxă? Foarte bine, şi eu mă laud cu ele, căci acestea sunt averea noastră cea mai scumpă… Dar ne vom pierde sigur mântuirea noastră şi a altora dacă nu lucrăm cu o conştiinţă veghetoare şi curată cu această avere… Dacă nu umblăm în toate lucrurile şi faptele noastre cu un cuget curat şi treaz faţă de Dumnezeu şi faţă de datoriile noastre în Lucrarea Lui.
Eşti tatăl unei familii? Eşti primarul unui sat? Eşti învăţătorul unei şcoli? Eşti preotul şi păstorul unor suflete? Orice loc de răspundere ai avea, simte-ţi marea datorie şi marea răspundere a conştiinţei tale faţă de aceste îndatoriri totdeauna.
Lucrează în aşa fel, ca să poţi da o bună socoteală în orice clipă lui Dumnezeu şi oricărui semen al tău care ţi-ar cere aceasta.
Ai o conştiinţă şi ai o mare răspundere faţă de curăţia acestei conştiinţe, ca şi faţă de tot ce te îndeamnă sau te mustră ea. Eu te întreb, dragul meu, de câte ori te-ai cutremurat tu în faţa acestei mari răspunderi?
De aceea, oricine intrã în Oastea Domnului trebuie:
Să-şi formeze şi să-şi cultive o curată conştiinţă a datoriei şi a răspunderii pe care să şi-o asculte şi să şi-o urmeze totdeauna în toate lucrurile sale faţă de Dumnezeu şi faţă de semenii săi, după pilda marilor oameni sfinţi pe care trebuie mereu să-i urmeze.
Începând cu legământul pe care îl pune la intrarea lui în Oastea Domnului, tot ce face, vorbeşte sau gândeşte, trebuie să-i fie permanent vegheat şi îndrumat de o conştiinţă plină de simţământul şi teama marii răspunderi pe care o are în toate ale sale. Întoarcerea la Dumnezeu, de fapt, aceasta înseamnă: căpătarea unei conştiinţe treze şi curate în toate faptele şi cuvintele pe care le are.
Mai ales lucrătorii Domnului din fruntea adunărilor frăţeşti trebuie să stea totdeauna cu frică şi cutremur în faţa marii răspunderi de conştiinţă în tot felul lor de a se purta cu adunarea lui Dumnezeu. Când ştii că orice suflet este mai scump şi de un preţ mai mare decât lumea întreagă, fiindcă a fost răscumpărat cu Sângele lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, atunci ce preţ mare trebuie să aibă o întreagă adunare de credincioşi! Dacă pentru cineva care sminteşte un singur suflet, spune Biblia că ar fi mai uşoară pedeapsa sinuciderii, atunci cât de grea trebuie să fie pedeapsa celui care sminteşte sau pierde o întreagă adunare de suflete credincioase?
Nu lucraţi uşuratic, nu umblaţi oricum şi nu vorbiţi orice, dacă spuneţi că vă temeţi de Dumnezeu şi dacă vă numiţi lucrători ai Lui. Nu călcaţi în picioare sufletele. Nu dispreţuiţi tineretul. Nu batjocoriţi femeile. Nu jigniţi fraţii. Nu vă îngâmfaţi faţă de nimeni. Nu vă socotiţi cei mai vrednici. Nu vă lăudaţi cu meritele voastre, chiar dacă le aveţi. Nu vă socotiţi stăpânii adunării. Dacă aţi suferit şi aţi muncit pentru o adunare, oare voi aţi câştigat-o – sau Hristos? Oare voi aţi murit pentru ea – ori El? Oare a voastră este – ori a Lui? Oare dacă n-aţi fi voi ar pieri ea, ori dacă n-ar fi Hristos?
Lucrarea lui Dumnezeu nu este distracţie religioasă, ci este cruce, muncă şi jertfă cutremurătoare şi plină de răspundere. Cel care nu poate umbla curat şi serios – acela să stea acasă. Trezi¬ţi i pe cei uşuratici şi nu vă mulţumiţi numai să cântaţi, ca să nu ajungeţi numai să plângeţi!
Cine nu-i în stare să sufere pentru Hristos, să nu vorbească de El. Şi cine nu poate să se supună cu ascultare rânduielilor Lucrării Domnului, să nu intre în ea. Oricând nu mai poate fi cum trebuie, mai bine să plece pe faţă şi de tot.
Nu numai în lucrul Domnului, dar chiar în tot ce face şi la locul său de muncă, să aibă totdeauna trează conştiinţa răspunderii pentru tot ceea ce face şi să lucreze atent, ca pentru Domnul. Cine este neserios, nepăsător, necinstit, nepunctual, acela este mai rău decât un necredincios şi nu poate fi vrednic de nimic.
Fără conştiinţa răspunderii nu poţi fi ostaş al lui Hristos.
Doamne Duhule Sfinte, Duhul Luminii şi al Dreptăţii, curăţeşte-ne cugetul şi ţine-ne trează conştiinţa răspunderii, pentru ca tot ce facem să fie pătruns de curăţie şi evlavie pentru Domnul nostru Iisus Hristos. Amin.
Traian Dorz, Dreptarul învăţăturii sănătoase