În lecrura autorului Traian DORZ

Când le-a zis Iisus: „Eu sunt“, ei s-au dat înapoi şi au căzut jos, la pământGhetsimani_13.

Cred că aceasta este surprinderea puternică pe care o au toţi cei nelegiuiţi când urmăresc pe un nevinovat care apare dintr-o dată senin în faţa lor. Am văzut mulţi vânători înarmaţi, urmărind cu trufie un vânat. Dar când acesta a apărut pe neaşteptate lângă ei, s-au zăpăcit de tot şi n-au mai ştiut ce fac.
Unii au scăpat arma din mâini, alţii au luat-o la fugă, alţii au tras aiurea: neaşteptata întâlnire i-a făcut să se piardă de tot, chiar în faţa unui vânat mai slab. Dar în faţa celui mai puternic?

În acela care merge să facă răul contra unui om bun, în cel care se ştie vinovat de o nelegiuire împotriva unui om nevinovat, în cel care se duce să făptuiască o fărădelege împotriva unui om drept, este un complex, o mulţime de slăbiciuni.
El este înarmat, dar tremură la fiecare zgomot. Este puternic, dar se sperie de orice atitudine hotărâtă. Este mare, dar priveşte cu îngrijorare la orice nimic. Asta este starea vinovatului.
Închipuirea celor vinovaţi este totdeauna înfierbântată şi îi face să vadă lângă orice muşuroi un lup şi lângă orice tufiş un leu. Este groaza lui Dumnezeu, care îi face să se teamă şi să tremure.

Din cele auzite despre Iisus, gloata aceasta gălăgioasă şi înarmată cu săbii, cu ciomege, cu funii, cu făclii, cu arme şi cu cine ştie mai ce, îşi va fi închipuit că va avea de-a face cu un vrăjmaş puternic, în stare a-i nimici pe toţi dintr-o dată şi necruţător, cum ştiau ei despre puterea Lui.
Cei care i-au trimis vor fi avut grijă să le spună lucruri fioroase despre Iisus. Ca să-i facă să se năpustească toţi deodată asupra Lui, ca asupra unui lup înghesuit.
Dar groaza de moarte, groaza păcatului şi a ticăloşiei din ei îi va fi făcut pe drum să le tremure mult mâinile şi să le dârdâie dinţii, aşteptându-se la orice rău în clipa când vor da ochii cu Iisus.
Asigurările date de Iuda că Iisus este un om neprimej¬dios, nu-i vor fi încredinţat prea mult despre acest lucru.
Cred că şi semnul pe care li l-a dat Iuda pentru a-L cunoaşte ei pe Iisus a avut acest scop, adică să-i încurajeze: de un om care se lăsa să-l săruţi în clipa primejdiei lui şi pe care îl poţi săruta într-o astfel de împrejurare, nu trebuie să te temi, te poţi apropia de el fără frică.

De altfel, sărutarea avea nu numai scopul să-i îmbărbăteze pe cei care veneau să-L lege pe Domnul, ci şi un alt scop.
Iuda trebuie să-i fi încurajat pe tovarăşii săi cam aşa:
Să nu vă fie frică! Eu am să mă reped la Iisus, ca să-L îmbrăţişez peste mâini, „ca să-L sărut“, spre a nu-Şi da seama ce avem de gând cu El.
Am să-L sărut lung, până ce veţi ajunge voi (Marcu 14, 45), ţinându-L aşa, prins în mâinile mele.
Iar dacă totuşi, văzându-vă, Şi-ar da seama şi ar căuta să scape, n-ar fi El oare în mâinile mele ţinut strâns? Aşa că n-aveţi de ce vă teme.
Ce mai poate face un om pe ale cărui mâini le ţii îmbrăţişate strâns?
Deci nu vă temeţi!

Planul, îndelung gândit, era în întregime criminal.
Iisus, victima, nu trebuia cu nici un chip să-Şi dea sea¬ma şi nici să mai poată face nici o mişcare, chiar dac-ar vrea.
Dar toate asigurările lui Iuda, toate ameninţările mai marilor care i-au trimis şi toate încurajările pe care şi le făcuseră ei înainte de a-L vedea pe Domnul Iisus au pierit în faţa Lui.
Şi s-au prăbuşit jos la pământ cu toţii, tremurând.
Ce ruşine, ce spaimă, ce imagine!

Iată soarta tuturor vrăjmaşilor lui Hristos.
Iată viitorul tuturor celor care merg împotriva Lui. Iată cum va fi întâlnirea cea mare cu Hristos a tuturor vrăjmaşilor Lui.
Va veni odată şi ziua aceea.
Va veni odată şi clipa când toţi cei care s-au adunat în gloată să-L prindă pe Iisus, să-L lege şi să-L piardă se vor pomeni în faţa Lui pe neaşteptate.
Cum le-a ieşit El înainte, pe neaşteptate, celor ce veneau împotriva Lui atunci, în Ghetsimani, aşa le va ieşi înainte, tot pe neaşteptate, în ceasul acela, tuturor vrăjmaşilor Lui.
Priveliştea Lui din Evanghelii sau din Apocalipsă, ivită atunci ca un fulger înspăimântător în faţa lumii întregi, va fi ceva mai cumplit decât tot ce se poate închipui (Matei 23, 30-31; Marcu 13, 25-27; II Petru 3, 10; Apoc. 19, 11-21).
Atunci vor vedea pe Cine au străpuns (Apoc. 1, 7).
El Însuşi le va spune atunci: Eu sunt Acela pe Care L aţi căutat, L-aţi străpuns, L-aţi legat, L-aţi condamnat, L aţi urmărit, L-aţi ucis…
Acum a venit rândul vostru. Până acum Eu M-am lăsat în mâinile voastre. Acum voi sunteţi în mâinile Mele…

Dragă suflete, oare tu nu te vei afla atunci între prigonitorii şi vrăjmaşii lui Iisus?
Ca să nu fii atunci, nu fi acum. Iar dacă eşti, treci îndată, cu o pocăinţă adâncă, între ucenicii Domnului cei binecuvântaţi, ca să poţi avea parte de fericirea veşnică.

Mărire îndelung-răbdării Tale, Doamne Iisuse, mărire Ţie!
Te preamărim pentru slava pe care n-ai pierdut-o nicioda¬tă, nici în clipa când ispita putea să fie cea mai puternică.
Tu ai fost măreţ în toate împrejurările, dar cel mai strălucit Te-ai arătat atunci când omul îşi pierduse orice însuşire omenească şi devenise faţă de Tine fiară şi demon.
Te rugăm, Doamne Iisuse, dăruieşte puterea Ta la toţi ai Tăi, pentru ca în astfel de împrejurări să se arate vrednici de Tine, aşa cum Tu Te-ai arătat vrednic de Tatăl.
Amin.

Hristos – Răscumpărătorul nostru
(Meditaţii, rugăciuni şi cântări la Sfânta Evanghelie după Ioan – Capitolul 18)