Meditaţii la Adostolul din duminica a IX-a după Rusalii

Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI

TDorz1Eu, ca un meşter zidar înţelept, – zice Sfântul Pavel – am pus temelia şi un altul clădeşte deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădeşte deasupra…
El pusese temelia aceasta şi în Corint.
Temelia era Aceeaşi: Piatra din capul unghiului, pe Care o pusese Dumnezeu şi Care era Hristos.
Nimeni nu mai putea pune o altă temelie Lucrării de mântuire, fiindcă în nici un alt nume decât IISUS nu există mântuire (Fapte 4, 12).
Dar, o dată temelia pusă, vine marea răspundere a fiecărui lucrător, asupra felului cum clădeşte el pe temelia asta. Şi ce fel de material foloseşte în clădirea lui Dumnezeu.
De-a lungul temeliei acestei uriaşe clădiri, sunt împrăştiaţi mulţi lucrători. Dar, ca la orice altă zidire, pe tot lungul zidului este un singur dreptar, după care trebuie să clădească fiecare, unul cu celălalt, de la un capăt la altul al zidului.
În sectorul său, fiecare lucrător face cum vrea, dar el este totuşi obligat să ţină seama neapărat şi de ceilalţi… Să se verifice pe el însuşi după cei de lângă el. Să-i vadă şi pe ei cum lucrează: bine sau rău. Dacă fac bine, să facă şi el ca ei. Dacă fac rău, să-i corecteze, pentru a face bine şi ei.

Materialul folosit la clădirea lui Dumnezeu este învăţătura şi pilda vieţii lucrătorului. Dacă învăţătura bună merge împreună cu pilda bună, atunci, lucrarea în sufletele ascultătorilor va fi bună; viaţa lor, curată; roadele lor, frumoase; starea lor, fericită.
Dacă învăţătura e stricată şi dacă pilda este rea, ce fel de lucrare să se facă în sufletele oamenilor, decât rea şi stricată?
După harul lui Dumnezeu care i-a fost dat Părintelui Iosif şi el a pus temelia lucrării duhovniceşti a Oastei Domnului pe Iisus cel Răstignit, după cum el însuşi a spus-o de mii de ori.
Dar, după el, fiecăruia care s-a simţit chemat şi a venit să lucreze în această Oaste – începând să clădească şi el deasupra Temeliei ceva, prin vorbirea lui, sau prin cântarea, sau prin scrisul lui – i-a rămas cu litere de foc în faţă porunca: ia seama CUM clădeşti şi ia seama CE clădeşti tu, pe această frumoasă şi dumnezeiască Temelie!

Uitaţi-vă în istoria Oastei, ce minunat a clădit pe temelia asta primul schimb de lucrători ai ei.
Ce învăţătură sănătoasă şi ce pildă vrednică ne-au lăsat ei… Ce frumoasă lucrare au făcut, ce puternice ziduri, ce minunate roade, ce fericite biruinţe!
În urma lor, Lucrarea a crescut în unitate, în întindere, în număr, în vrednicie, atât de mare, de puternică şi de frumoasă.
Aşa am moştenit-o noi.
Dar noi ce lucrare am făcut? Cum au clădit mulţi dintre noi pe temelia asta! Uitaţi-vă la diferitele sectoare ale Lucrării – şi, mai ales, la sectorul Sibiului, care era chiar faţada clădirii. Uitaţi-vă ce fel de material au folosit cei care au continuat acolo. Şi ce fel de formă are acum lucrarea Oastei în sectorul lor! Ce ruină ruşinoasă şi ce dărâmătură este totul !
Apoi sectorul Săsciori… Locul unde a fost pusă o temelie atât de frumoasă şi unde s-a lucrat aşa de harnic de către primii lucrători de acolo! Acum este şi acolo un loc plin tot de ruine, o zidărie părăsită, plină de scaieţii şi de buruienile feluritelor crezuri nimicitoare. Nişte dărâmături pustii în care locuiesc numai păsări de pradă şi de întuneric.
Ce plată vor lua cei care aveau răspunderea clădirii acolo… Şi cei care trebuia să vegheze la continuarea lucrării aşa de frumos începute!

N-ar trebui să uităm niciodată că, atât la Sibiu, cât şi la Săsciori, a fost pusă o aşa de frumoasă temelie a clădirii Domnului de către primii cei doi meşteri mai buni dintre noi.
Şi dacă acolo vrăjmaşul credinţei noastre s-a folosit aşa de nimicitor de nişte lucrători ai pierzării pentru a dărâma şi a pustii Sfânta Lucrare a lui Dumnezeu, noi – şi toţi cei care vor urma după noi – va trebui să recucerim pentru Domnul aceste poziţii pierdute… Şi să căutăm cu tot dinadinsul să ajutăm ca zidirile sfinte de acolo să fie reclădite iarăşi frumos, aşa cum începuseră cândva.
Toţi cei care iubesc pacea Ierusalimului trebuie să se roage pentru zidurile lui. Şi toţi cei care doresc propăşirea cauzei lui Hristos trebuie să lucreze pentru izbânda ei cu toate puterile lor, oriunde, dar mai ales acolo. Căci, unde a fost odată un foc puternic, uşor se mai poate aprinde din nou.