Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 6 august:

„Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă: „Toate izvoarele mele sunt în Tine“ (Psalmi 87, 7).

bibliaDin muntele cel mai înalt izvorăsc nu numai cele mai puternice, dar şi cele mai limpezi ape.
Cei ce locuiesc lângă munte nu duc niciodată lipsă de ape proaspete şi răcoroase, de ape dulci şi curate.
Având izvoare nesecate, muntele revarsă ape din belşug tuturor celor care vin la el şi rămân acolo.

Hristos este Nesecatul Rezervor de ape vii, care ţâşnesc în viaţa veşnică (Ioan 4, 14).
Învăţăturile Sale dulci şi limpezi,
nemuritoare şi rodnice,
sunt apele cele vii care înviorează şi întăresc sufletele neîncetat, de mii de ani, renăscând şi primenind viaţa tuturor,
O, ce izvoare binecuvântate sunt izvoarele lui Hristos!
Credinţa lui Hristos, care se naşte din Cuvântul şi din Duhul Său în sufletele noastre,
ce izvor viu şi fericit este ea! (Rom. 10, 17)…
Ce putere de rodire şi biruinţă ne dăruieşte credinţa, nădejdea şi dragostea lui Hristos!
Apoi, inspiraţia creatoare de opere vii, trainice, frumoase şi pline de lumină – ce izvor fericit e şi ea!
Voinţa dârză şi neobosită în urmărirea realizării tot mai rodnice şi mai înalte a voii lui Dumnezeu, cu toate-toate realizările tuturor acestor însuşiri, nu sunt oare şi acestea valurile şi undele limpezi şi dulci, şuvoaiele şi revărsările fericite, tot mai proaspete, ale puterii şi mântuirii,
care se revarsă neîncetat, înviorând, alimentând şi răcorind omenirea, mereu şi mereu,
numai din izvoarele lui Hristos!

Ce ar putea fi oare fără El, fără Hristos, Izvorul tuturor?
Orice ape care nu-şi au izvorul în Hristos, nu pot avea şi nu pot da viaţa.
Adică nu pot nici rodi binele, nici să dureze în timp.
Ci sunt nişte ape moarte şi fără prospeţime, fără gust şi fără putere.
De aceea cine se adapă de la astfel de ape este nenorocit, sărac, orb şi gol (Apoc. 3, 17).
Oricine se adapă de la izvoarele lumeşti şi moarte, este mereu însetat şi veşted,
este uscat şi bolnav
şi este infectat cu tot felul de microbi aducători de moarte sufletească.
Dar ce sănătoasă este viaţa şi trăirea acelui suflet care se adapă cu adevărat şi neîntrerupt din izvoarele lui Hristos.
Când mintea lui se adapă din Inteligenţa divină, din În-ţelepciunea lui Hristos, cât de curat înţelege Adevărul Sfânt al Învăţăturii Sale – şi cât de smerit se sileşte să-l realizeze în faptele sale zilnice!

Când credinţa cuiva îşi are izvorul purternic în Crucea răscumpărătoare şi în Învierea slăvită a lui Hristos, cât de luminoase îi sunt faptele,
cât de eroică răbdarea
şi cât de biruitoare în încercări!
Când educaţia lui, cultura lui, întreg felul lui de viaţă se alimentează, neîncetat, din izvoarele lui Hristos – cât de sigur şi de liniştit înaintează el prin toate căile sale spre înălţimi.
Când inspiraţia sa îşi are izvoarele în Hristos, ce lucrări strălucite va realiza cu cuvântul său, cu condeiul său, cu dalta sa, cu penelul său – şi cu orice altă unealtă pe care o ţine în mână,
chiar dacă ar fi numai un ac, ca al Tabitei (Fapte 9, 39).

Dragul meu, poate şi tu eşti o fântână, un pârâu sau măcar un vas de la care vine cineva să se adape!
Cu cuvintele tale şi cu exemplul tău, cu ideile tale şi cu lucrările tale, tu adăpi, poate, pe mulţi…
O, dacă şi tu ai avea toate izvoarele tale în Hristos, ce ape bune ai avea să le dai celor care vin la tine însetaţi!
Ziarele, emisiunile, predicile, muzica, pictura, cărţile – şi tot ce formează un mijloc de educaţie şi de cultură, de informaţie şi de instruire – sunt fântâni de la care omenirea vine să se adape zi de zi.
O, dacă toate acestea şi-ar avea izvoarele în Hristos!…
O, dacă toţi cei care alimentează aceste surse s-ar alimenta mai întâi ei înşişi, permanent, din Hristos!
Ce viaţă sănătoasă şi fericită s-ar desfăşura peste toată faţa pământului şi a Timpului oamenilor!
Să ne rugăm şi să luptăm neîncetat pentru aceasta!

Preabunule Doamne,
Strălucit şi Înalt Munte cu Izvoare nesecate de haruri,
fii binecuvântat!
Fii în veci binecuvântat pentru toate revărsările puterii Duhului Sfânt, prin Care naşti din nou şi întreţii viaţa tuturor credincioşilor Tăi,
iar prin ei, viaţa duhovnicească a altora.
Fii slăvit pentru toţi credincioşii Tăi slujitori, care, aflând izvoarele Tale şi alimentându-se puternic din ele, au împărtăşit şi împărtăşesc şi altora tot ce au primit şi primesc ei prin aceste ape curate, vii şi dulci.
Te rugăm, răsplăteşte-i cu binecuvântări veşnice pe toţi aceştia, care, prin munca şi jertfele lor, au luptat să ne apropie şi pe noi de izvoarele Tale,
ca aflându-le şi gustând din ele, să fim fericiţi, nemaipărăsindu-le niciodată.
Te rugăm, Doamne Iisuse, fă-ne şi pe noi nişte adevăraţi împărţitori de ape vii,
spre mântuirea celor care ascultă şi privesc la noi.
Şi, la fel, Te rugăm, pentru toţi acei oameni de la care vine să se adape mulţimea celor care caută bucuria, lumina şi viaţa.
Căci toate acestea se găsesc cu adevărat numai în Tine.
Amin.

*
* *

Cuvinte înţelepte:

Poruncă a iubirii este păstrarea-nvăţăturii vii
în care te-au crescut părinţii,
întocmai ca şi ei s-o ţii!
Să nu te-abaţi din ea niciunde,
să nu-i greşeşti cu nici un iot,
că-n orice slovă-i adevărul
şi sfânt e adevărul tot.
– Ferice, fiul meu, de tine şi de urmaşii tăi, în veci,
aşa cum ţi le dau eu ţie, când şi tu către ei le treci!

Cântarea Psalmului 87
Un psalm al fiilor lui Core. O cântare.

1. Sionul are temelia
pe munţi cei nalţi aşezată.
2. Sionul! – Domnul îl iubeşte
mai mult decât pe ţara toată.

3. Minuni de mare slavă pline
din neam în neam au fost purtate
şi povestite despre tine,
iubita Domnului cetate!…

Oprire

4. Eu pomenesc Egiptul şi Babilonu-aşa,
printre aceia care cunosc puterea Mea
şi ţara Filisteană, şi Tirul cel avut,
chiar şi Etiopía: «Sionul le-a născut».

5. Iar de Sion spus este: «Toţi s-au născut în el»
şi Cel Prea Nalt tăria i-o dă în orice fel.
6. El numără pe neamuri, El, Domnul Cel Temut,
scriindu-le pe toate: «Acolo s-au născut!»

Oprire

7. Câţi cântă, Doamne, şi câţi saltă
în bucuriile senine
Îţi strigă fericiţi: «A mele
izvoare toate sunt în Tine!»