Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 2 august:
Nu există nici un alt cetăţean mai de preţ pentru o ţară decât cel cu adevărat credincios!
Nici un alt fiu al unei patrii pământeşti nu-i poate fi atât de folositor şi de necesar acesteia, ca acela care este, mai întâi, un fiu credincios al Patriei şi Împărăţiei lui Dumnezeu.
Căci acesta, nu numai prin cinstea cu care umblă şi munceşte sau prin curăţia şi hărnicia vieţii şi a faptelor sale, este un model frumos şi un îndemn în mijlocul altora,
dar el luptă neîncetat şi prin rugăciunile lui înaintea lui Dumnezeu pentru bunăstarea ţării sale, pentru conducătorii ei, pentru vremi de pace şi belşug în ea
şi pentru izbăvirea de năvălirea altor neamuri.
El se roagă mereu şi caută să facă mereu tot ce-i poate fi folositor înaintării şi slavei patriei sale pământeşti.
Acesta munceşte şi se roagă ca peste ţara lui să se reverse din plin liniştea şi hărnicia, cumpătarea şi libertatea, inteligenţa şi armonia socială,
spre a putea locui în ea slava lui Dumnezeu.
Adică tot ce poate înălţa o ţară nu numai la un mai înalt nivel de trai material, ci încă şi mai mult: la acel înalt nivel de trai moral, care o poate face să fie demnă de respect în faţa tuturor celorlalte naţiuni…
şi vrednică de prezenţa slavei lui Dumnezeu în ea.
Pentru că noi suntem convinși că niciun alt mijloc nu există pentru ca țara noastră să ajungă la un înalt nivel luminos și fericit decât prin Hristos, noi vom continua să lucrăm totdeauna și să ne rugăm neîncetat,
și să luptăm cu orice sacrificii, până la capăt, ca și țara noastră să ajungă la fericita stare a ascultării de Hristos.
Fiindcă numai prin El poate ea să se bucure de cel mai fericit trai.
În vederea acestui țel sfânt și fericit lucrăm noi și spre grăbirea venirii acestui timp binecuvântat credem noi că a trimis Dumnezeu poporului nostru, ca un dar unic și ceresc, Lucrarea Oastei Domnului.
Ea este solia și chemarea binecuvântată de Sus, prin care întreagă țara noastră, ascultând-o și primind-o, să ajungă un pământ binecuvântat al slavei lui Dumnezeu.
În mijlocul țării noastre a ridicat-o Dumnezeu și din mijlocul poporului nostru s-a născut Oastea Domnului, cu mijloace specifice naturii și credinței poporului nostru, atât de dulci și apropiate
și în dreapta învățătură a Bisericii strămoșilor noștri, pentru ca toți să o simțim cu totul pentru noi.
Această mișcare duhovnicească, adânc patriotică prin năzuințele ei sociale și adânc evanghelică prin solia ei, credem că este singura cale pentru cea mai puternică trezire și formare a conștiinței sfinte și demne, și fericite în poporul nostru.
Prin ea se poate face saltul fericit spre o trăire la cel mai înalt nivel moral al individului și al societății noastre.
Și aceasta nu numai pentru neamul nostru, ci prin el încă pentru multe alte neamuri și generații omenești.
De aceea, nu numai noi, dar toți frații noștri care doresc cu adevărat ridicarea patriei noastre până la starea cea superioară, demnă și fericită, nu trebuie să încetăm niciodată a ne ruga lui Dumnezeu și a lucra, și a lupta cu toată puterea noastră pentru acest scop,
adânc încredințați că în felul acesta noi ne împlinim nu numai o sfântă și mare datorie față de Dumnezeu,
dar și datoria cea, mereu tot mai mare și sfântă, pe care o avem față de aproapele nostru și față de țara și de poporul în care trăim (Mat. 22, 36-40).
Va veni vremea când adevărul acesta va deveni strălucit pentru toți.
Va veni vremea când fiii luminați ai poporului nostru vor dovedi ce înalt rol patriotic a avut și are Lucrarea Oastei Domnului pentru țara noastră.
Atunci toți vor vedea limpede cât de necesară a fost ea și cât de mare pagubă și rău s-a pricinuit înseși țării și poporului nostru prin împiedicarea și prigonirea ei atâta vreme.
Abia atunci se va vedea cu adevărat cât de neînțeleși au fost acei lucrători care, prin ea, erau atât de devotați cauzei poporului nostru și cât de departe s-ar fi ajuns ajutându-i…
Atunci se va vedea, cu uimire și cu durere, cât de departe au văzut aceștia înainte, dar și cât de prigoniți pe nedrept au fost ei.
Atunci Dumnezeu va face dreptate memoriei lor, iar jertfele lor, unite cu ale celor mai cuminți fii ai poporului și ai lui Dumenzeu,
vor lumina mintea și drumul urmașilor, însuflețindu-i pentru Țelul sfânt căruia ei și-au închinat și viața, și moartea lor,
adică grăbirea venirii timpului fericit când în toată țara noastră
și în toate țările lumi
să locuiască numai slava. Adică numai Hristos.
O Doamne, Dumnezeul Biruinței și al Luminii…
Tu care cunoști gândul înalt din care s-a născut Ideea și lupta Oastei Tale,
Tu care știi jertfele și lacrimile acestei Lucrări în lupta dusă pentru ca Tu să fii adus până la trăirea țării noastre,
și țara noastră până la trăirea Ta,
binecuvântează, Te rugăm, Lucrarea Oastei Tale și dăruiește-i putere de muncă,
de luptă și de rugăciune, până când acest gând al Tău va fi realizat în chip fericit.
Ridică-i mereu luptători și lucrători harnici, uniți, înțelepți și viteji,
plini de evanghelic patriotism, prin care Tu, Doamne, să poți lucra spre a face ca și în țara noastră să locuiască slava…
Slava și lumina fericită a trăirii în demnitate și în cinste,
în adevăr și în unitate,
în frumos și în credință,
pentru totdeauna.
Fă ca țara și tot poporul nostru să ajungă o lumină și o bucurie pentru toate celelalte popoare,
ca, mai curând, Tu să fii ascultat de lumea întreagă.
Amin.
*
* *
Drag urmașul meu, fii tare și viteaz, și-ncrezător,
Cel ce te-a făcut e Dreptul, Veșnicul Biruitor,
Tu ești fiul și ostașul Celui Drept, cum am fost noi
Luptă-te! A Lui și-a noastră e Izbânda de Apoi!
Cântarea Psalmului 85
Un psalm al fiilor lui Core
1. Tu fost-ai binevoitor
O Doamne, cu-a Ta țară,
Pe ai lui Iacov prinși, napoi,
Adusu-i-ai Tu iară!
2. Iertat-ai pe poporul Tău
De-a lui nelegiuire
3. I-ai ’coperit păcatul tot
În marea Ta iubire.
Tu de la ei Ți-ai abătut
Aprinderea mâniei
Și Te-ai întors să nu-i lovești
În flacăra urgiei…
4. O, Dumnezeul nostru bun,
Întoarce-ne Tu iară,
Oprește-Ți Tu de peste noi
Mânia Ta amară!…
5. În veci Te mânii Tu pe noi
și-Ți vei lungi urgia?
6. Și oare nu ne vei mai da
Tu iarăși bucuria?
7. Arată-ne din nou a Ta
Nespusă îndurare
și bunătatea Ta ne-o dă
cu mântuirea-Ți mare.
8. Eu tot ce zice Dumnezeu
Voi asculta și face,
Căci El vorbește la ai Lui
De dragoste și pace.
Poporul Său și-aleșii Lui
Avea-vor bucurie,
O, numai ei de n-ar cădea
Din nou în nebunie!
9. Aproape-I bucuria Lui
De câți de El s-ar teme,
Ca-n țara noastră slava Lui
Să fie-n orice vreme.
10. Credincioșia va umbla
Cu bunătatea bună,
Dreptatea și cu pacea-și dau
Săruturi împreună.
11. Credincioșia, din pământ,
Frumoasă se ivește
Dreptatea de la înălțimi
Curată ne privește.
12. Și Domnul ne va da de-acum
Dorita fericirre,
Pământul nostru își va da
Belșuguri de rodire.
13. Dreptatea, și nainte-o fi,
și-n urmă o să vie,
pe urma pașilor Săi sfinți
călcând pe veșnicie.
*
* *
Cuvinte înțelepte:
„Când de la Nistru până la Tisa, tot românul se va hotărî împotriva păcatelor, când din Maramureș până la Dunăre și Marea Neagră, tot românul se va aprinde de dorul și de dorința să trăiască o viață după Evanghelia lui Hristos, cînd țara aceasta se va umple de fronturi de ostași hotărâți de luptă contra păcatelor, când vom cuceri a doua oară această țară pentru Evanghelia lui Hristos, atunci – și numai atunci – am asigurat pe veci viitorul acestei țări și al acestui neam!“ (Preot Iosif Trifa).
Nu-i chemare mai înaltă, mai frumoasă și cerească
Decât să-I ajuți pe oameni libertatea s-o cunoască
și s-o afle fericită, în Iubire, pe vecie.
– Fiul meu iubit, fă totul pentru-această bucurie!
Fii statornic în lucrarea unde-ai fost chemat de Sus,
Cerul să te ia de-acolo de-unde știe că te-a pus!