Traian DORZ, din «Cântările Dintâi»

Noaptea Naşterii…
şi zarea albă ca un vis s-arată,
sub opincile-ngheţate neaua scârţâie călcată.

Undeva, pierdut în ceaţa de lumină albă, rece,
un colind s-aude-o clipă,
doar o clipă,
şi-apoi trece.
Pe la fiecare casă, râd ferestrele-n lumină,
e de-atâta bucurie toată noaptea asta plină!
De pe-o uliţă pierdută, din colindul dinainte,
ca pe-o aripă de înger, lin răsună trei cuvinte:
„Ia sculaţi, dragi gospodari,
căci vin astăzi oaspeţi rari,
florile dalbe“.

Astăzi, undeva departe,
unde gându-abia pătrunde,
la a’ lumii rugi de veacuri,
tainic Dumnezeu răspunde.

Înfăşat stă-acum în iesle,
mic Copil,
Stăpânul lumii,
strălucesc în juru-I toate, albe ca argintul spumii,
iar din ceruri, steaua sfântă,
dulce, raza şi-o coboară,
peste iesle, peste staul,
peste-o Mamă şi Fecioară.

Încărcaţi cu daruri scumpe,
vin trei magi să I se-nchine,
se coboară cor de îngeri din tăriile senine
şi-n cântări aduc vestirea la păstorii de la staul,
pentru Fiul Sfânt din iesle împletind cununi de aur.
Toţi Îi cântă-acum „Osana“,
noaptea parcă-i zi cu soare,
îngerii,
păstorii,
magii,
totul este-n sărbătoare!

Iar pământu-mbracă haina albă pentru prăznuire,
vine Domnul,
să ne afle aşteptându-L cu iubire.

Binecuvântat fii, Doamne, Cel ce vii cu bucurie,
fă ca inimile toate să Ţi se deschidă Ţie!