Traian Dorz, din HRISTOS – IZVORUL NOSTRU
„Iisus i-a răspuns: «Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăşi sete.»“ (Ioan 4, 13)
Suflete însetat după viaţă sau după fericire sau după dragoste… nici un izvor de pe lume nu-ţi poate stâmpăra setea aceea care din adâncul sufletului tău se ridică cerând săturarea!
Nici o apă din lumea aceasta nu ţi-o poate potoli. Căci oricare ar fi obiectul dorinţelor tale, ceea ce cauţi tu cu ade-vărat este fericirea, iar aceasta se găseşte numai la Hristos. Însetezi tu oare după glorie, după slava lumii, după cele-britate?
O, oricui va bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete, o sete mai mare şi mai nepotolită! Ţi se pare că primind ceva din aceste lucruri pe care le cauţi îţi stâmperi puţin setea. Dar numai ţi se pare! Căci ea revine şi mai fierbinte. Iar la urmă, sufletul tău, scârbit de toată această apă înti-nată cu atâtea murdării celebre, se va îneca în deznădeje.
Alexandru Macedon a spus: «Universul este plin de atâtea miliarde de planete uriaşe, iar eu n-am putut cuceri şi păstra nici măcar una din acestea, cea mai mică: ce nemernic sunt!…» Adevărata glorie o câştigi în Hristos atunci când cauţi, uitând de tine, să-I aduci Lui cea mai mare slavă. Toate celelalte sunt deşertăciuni. Nici un muritor nu-i mai nefericit ca acela care le câştigă. Oricât de puţină istorie ai cunoaşte, tot ar trebui să ştii acest lucru!
Însetezi tu oare după locuri înalte, după scaune alese, după slujbe mari? Faci totul să le dobândeşti? Calci în picioare mila, dreptatea, prietenia, cinstea şi sufle-tul tău şi al altora numai să le ajungi şi să pui mâna pe aceste deşertăciuni?
O, nu te zbate prea tare: oricui va bea şi din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Va dori o treaptă mereu şi mai înaltă, iar pen-tru aceasta va face noi nelegiuiri, ca să se poată ridica… şi, în felul acesta, prăbuşirea să-i fie cât se poate mai de sus. Înainte de prăbuşire însă toate acestea sunt împreunate cu zbucium, cu necaz, cu griji şi chinuri de sute de ori mai mari decât amăgirea bucuriei lor. Oricât de puţin ai cunoaşte lumea, tot ar trebui să vezi aceasta!
Însetezi tu oare după băuturi tari, după alcool sau după acele nefericite otrăvuri care te fac să visezi frumos, pentru ca să te trezeşti mai ruinat şi mai nenorocit?
Bei şi te îmbeţi? Bei tu. Dar în pahar bei sângele copiilor tăi. Lacrimile soţiei tale. Sănătatea şi viitorul familiei tale. Sufletul tău şi mântuirea ta! Cu cât vei bea mai mult, cu atât o să-ţi fie mai sete. Nu vezi oare ce faci şi unde vei ajunge? Oricât de puţin ai cunoaşte spitalele, temniţele şi casele de nebuni, tot ar trebui să te înspăimânţi ce blestem este băutura!
Însetezi tu oare după distracţii, după petreceri lumeşti, după aventuri desfrânate? Nu vezi ce sete îi vine, tot mai pătimaşă, celui care bea din acestea? Şi nu vezi în ce ruină trupească şi sufletească se prăbu-şesc până la urmă toţi cei care se dedau la ele? Oricât de puţin ai cunoaşte viaţa, nu se poate să nu te îngrozeşti de sfârşitul acestora!
Însetezi tu oare după averi, după bani, după modă şi după lux, ca lumea? O, iată, oricui va bea şi din apele acestea îi va fi mereu şi mereu tot mai sete. Vei trece peste sânge de frate, peste lacrimi de părinţi, peste trupuri şi suflete omeneşti, peste Cuvântul şi voia lui Dumnezeu, – dar nu vei fi sătul.
Demonul acesta te va face tot mai întunecat şi mai crud, tot mai înşelător şi mai bestial să tâlhăreşti şi să omori, – numai să mai aduni o pungă, numai să mai câştigi o casă, numai să mai strici un cămin, numai să mai amăgeşti un suflet.
Ce îngrozitor! Oricât de puţin ai cunoaşte iadul sau blestemul lui Dumnezeu, tot ar trebui să te înfiori!
… Dragul meu, adâncul sufletului tău însetează după Hristos. Căci El este fericirea după care tânjeşti tu. Dar nu ştii unde şi cum s-o cauţi! Tu alergi după slavă, după averi, după păcatele distrac-ţiilor… – dar în adâncul tău tu nu pe acestea le cauţi. Ci ferici-rea pe care gândeşti tu că vei afla-o în ele! Însă nu vezi tu, sărmane suflet însetat, că amăgirea aceasta vine de la înşelătorul? Nu vezi tu că nici un om care a dobândit lucrurile după care alergi tu nu-i fericit? Nu vezi tu că dacă ar sta fericirea în acestea, cei care le-au dobândit ar trebui să fie fericiţi, dobândindu-le.
Dar oare sunt ei fericiţi?… Oricât de puţin ai cunoaşte oamenii, tot ar trebui să vezi cât de nefericiţi sunt toţi cei care au primit cele mai multe daruri ale lui Dumnezeu, fără a-L dobândi pe El Însuşi.
Suflete însetat, nici un izvor de pe lume nu-ţi poate stâm-păra setea ta. Şi nici o apă nu ţi-o poate potoli. Căci oricare ar fi obiectul dorinţelor tale, ceea ce cauţi tu prin aceasta este fericirea. Iar fericirea nu se găseşte nicăieri, decât în Hristos! Tot ce este fără El este numai nefericire. Ai fost şi ai văzut lumea, acum vino şi-L vezi pe Iisus!
O Doamne Iisuse, Preadulcele meu Izvor de apă vie, fii binecuvântat pentru viaţa şi puterea pe care ai dă-ruit-o sufletului meu! Te rog ajută-mă să rămân mereu lângă Tine, ca să mă adăp mereu din darurile Crucii Tale, pentru ca şi aici şi în veşnicie Tu să fii desfătarea şi bucuria mea. Iar pe cei care aleargă la apele lumeşti, care nu pot da niciodată alinarea, ci numai moartea, fă-i, Doamne Iisuse, să vină să Te afle pe Tine, să bea din apa vieţii şi să fie mântuiţi. Amin.