TU VREI SĂ NE ÎNVEŢI PE NOI?

„«Tu eşti născut cu totul în păcat», i-au răspuns ei, «şi vrei să ne înveţi pe noi?» Şi l-au dat afară.“ (Ioan 9, 34)

Cel care crede că nu mai poate primi învăţătură de la nimeni, este un om definitiv pierdut!
Cel care îşi închipuie că poate să facă tot ce vrea el, fără ca să fie obligat a da socoteală nimănuia de faptele sale, acela nu mai poate fi scăpat de pierzare.
Cel care nu vrea să-i fie „cenzurate“ scrisorile,
nici controlate faptele,
nici îndrumate purtările,
nici sfătuit, nici mustrat, nici dirijat niciodată de nimeni,
nici chiar de cei cărora le este întru totul dator,
acela se va nimici sigur şi fără nici o putinţă de salvare.
Fiindcă mândria şi nerecunoştinţa celui rău îl trag şi-l împing la pierzarea sa totală.

Dar acela care poate să-i înveţe pe alţii, acela nici nu se ruşinează a învăţa şi el însuşi de la toţi!
Acela care merită să fie înălţat deasupra tuturora, este cel care nu se ruşinează să le slujească el însuşi tuturor, cu răbdare şi cu blândeţe înţelegătoare.
Dar cine nu se lasă învăţat nici de către Dumnezeu, cum să vrea el ca să asculte, să primească şi să înveţe ceva de la oameni, oricine ar fi ei!
Şi cine nu ascultă de Domnul nostru Iisus Hristos şi de Cuvântul Lui Sfânt, cum să asculte el de fraţi?

Cel care s-a deprins cu nesupunerea faţă de oameni,
faţă de părinţi, faţă de îndrumătorii, de învăţătorii şi de fraţii săi,
acela în curând va ajunge nu numai nesupus, dar şi vrăjmaş faţă de Dumnezeu, pe faţă. Căci nesupunerea aceasta a început din chiar clipa când el a căzut în mândria şi neascultarea dintâi, adică de părinţii şi fraţii lui.

Cu cât va fi îngăduit mai multă vreme un astfel de om în mijlocul fraţilor şi a Lucrării Domnului, cu atât se va nenoroci mai tare pe el şi pe alţii.
Cu cât Dumnezeu va avea milă de el să-l trezească sau să-l înlăture mai devreme, cu atât salvarea lui va fi mai cu putinţă, sau, dacă nu a lui, măcar a altora.
Socrate a spus: «Când un om face răul, este mai spre folosul lui să fie pedepsit, decât să nu fie!»
Şi când un suflet porneşte hotărât pe calea pierzării, este mai spre folosul lui să se poticnească astăzi, decât mâine.
Este mai bine să fie scos din Lucrare mai devreme, decât prea târziu.

Suflete al meu,
nu crede niciodată că tu eşti atât de învăţat, încât să n-ai ce mai învăţa de la tatăl tău cel bătrân şi simplu, sau de la mama ta, sau de la semenii şi fraţii tăi mai mici!
Nu-ţi închipui că dacă ai în buzunar certificatul unor clase înalte, poţi dispreţui pe părinţii tăi sau pe fraţii tăi,
sau credinţa lor, grija şi dragostea lor
– şi totuşi să scapi nepedepsit!
Nu-i o dovadă de deşteptăciune, ci de prostie şi chiar de nebunie, să priveşti de sus la toţi fraţii şi la toţi oamenii…
şi să spui că toţi văd îngust, numai tu vezi larg; că toţi sunt neştiutori, numai tu eşti ştiutor; că toţi sunt răi, numai tu eşti bun.
Astfel pot gândi şi vorbi numai acei care, cu toate diplo-mele lor, n-au învăţat decât prea puţin. Şi, cu toate tabieturile lor, n-au înţeles nimic.
Proverbul spune: «O maimuţă, cu cât se va sui mai sus, cu atâta i se va vedea mai bine coada», arătând că, tot aşa, omul redus sau îngâmfat, cu cât se înalţă mai tare, cu atât se vede mai bine cât de mic este
şi că cel necunoscător cu atâta îşi descoperă mai mult necreşterea sa şi mândria lui fără minte.
Cine spune: «Tu mă înveţi pe mine?» – deseori este un neînvăţat!
Căci, acela care este înţelept, învaţă de la toţi,
şi de la cei buni – cum să fie,
şi de la cei răi – cum să nu fie!

O Doamne Iisuse,
ne rugăm mereu şi mereu să ne păzeşti de mândrie, de prosteasca şi nebuneasca lăudăroşenie a mândriei,
şi de stăpânirea ei peste duhul şi peste trupul nostru,
pentru a nu cădea în păcatul diavolului din care nu mai putem scăpa
şi din care nu mai putem vedea calea pocăinţei şi ha-rul ei.
Ci ne ţine inima smerită şi primitoare de îndrumare şi de mustrare, ca să putem recunoaşte şi părăsi orice păcat
şi să putem astfel avea totdeauna o adevărată părtăşie cu Tine şi cu fraţii noştri.
Amin.

Traian Dorz, din HRISTOS –VINDECÃTORUL NOSTRU

Lasă un răspuns