… CĂCI IUDEII HOTĂRÂSERĂ

Traian Dorz,  Hristos –vindecătorul nostru

„Părinţii lui au zis aceste lucruri, pentru că se temeau de iudei; căci iudeii hotărâseră acum că, dacă va mărturisi cineva că Iisus este Hristosul, să fie dat afară din sinagogă.“ (Ioan 9, 22)

Dreptul de a scoate pe cineva din Casa lui Dumnezeu numai Dumnezeu Însuşi îl are!
Dar Dumnezeu nu scoate din Casa Lui pe nici un închinător al Său!
Din Casa lui Dumnezeu numai păcatul şi neascultarea, da, numai păcatul îl scoate pe om. Ori prin el însuşi, ori prin alţii!
Dar când oamenii s-au făcut stăpâni peste ceea ce trebuia să rămână Stăpân numai Dumnezeu, de atunci mereu a fost dat afară cine trebuia să rămână înăuntru
şi a fost păstrat sau lăsat înăuntru tocmai cel care trebuia să fie scos şi alungat afară, fără cruţare, din Casa lui Dumnezeu.

Au fost desfiinţate „frumos“ poruncile lui Dumnezeu, în timp ce erau păstrate şi ridicate în tot mai multă cinste şi ascultare „datini“ vinovate, obiceiuri păgâneşti şi oameni stricaţi.
Adică cele care n-aduc nici o slavă şi nici un folos lui Dumnezeu, dar sunt de cel mai mare folos pentru păcat şi pentru ai lui (Marcu 7, 9).
Au fost scoşi afară din Biserică oameni care erau de cea mai mare cinste pentru Evanghelie şi slavă pentru Hristos, în timp ce erau păstraţi şi puşi în cinste în Biserică oameni care, prin viaţa şi faptele lor, au fost şi vor fi o ruşine a Bisericii.

Cine nu-şi aminteşte cum au fost caterisiţi atâţia dintre Sfinţii Părinţi, printre care şi Sfântul Ioan Gură de Aur!
Şi apoi cine va putea vreodată să uite ce i s-a făcut abia de câţiva ani numai, unuia dintre puţinii sfinţi ai Bisericii Româneşti, părintele Iosif Trifa, omul care a făcut în ţara noastră o aşa lucrare duhovnicească, cum n-a mai fost cunoscută o alta asemenea, nu în poporul nostru numai, ci poate nicăierea, de multe secole!
Şi au fost păstraţi în tot acest timp indivizi care nu merită nu numele de părinţi, dar nici numele de om!

Fiecare dintre cei care umblă să acopere în fiecare zi sute de mârşăvii, ştie că aceasta nu este o insinuare răutăcioasă, ci un adevăr dureros!
Un adevăr dureros pe care ne silim să-l tăcem toţi, dar de care toţi suntem tot mai îngrijoraţi, mai întristaţi şi mai convinşi!
Fiindcă, potrivit proorociei Domnului (dar împotriva voii Lui!), în Templul Său au ajuns mai-mari mulţi oameni care trăiesc în felul şi în obiceiul iudeilor de odinioară şi care dau mereu afară din Templu pe aceia care mărturisesc cu convingere şi cu putere pe Iisus Hristos.
Aceştia desfiinţează ceea ce este mai de seamă în porunca dumnezeiască, dar păstrează tot mai frumos şi mai cu grijă datinile şi obiceiurile care sunt în folosul personal şi pe care, ca să le poată apăra, le numesc «tradiţii».
Cu toate că acestea sunt o pagubă, un păcat, o crimă, adesea, împotriva Adevărului!

Dar toate acestea vor fi aşa numai până în Ziua aşezării din nou a tuturor lucrurilor (Fapte 3, 21).
Atunci se va sfârşi pe veci cu ele şi cu ei, căci Hristos va fi din nou Stăpânul Casei Sale, iar sfinţii Săi – singurii slujitori în ea!
Rugaţi-vă şi lucraţi pentru ca această zi să vină mai curând! (Tit 2, 11-13; 2 Petru 3, 12).

Doamne Iisuse Hristoase, Mirele şi Domnul Casei Tale, al Bisericii Tale, al Templului Tău sfânt,
Ţie ne rugăm plini de durere şi de nădejde pentru Bise-rica Ta, pentru curăţirea şi unitatea ei, pentru sfinţenia şi ascultarea dumnezeiască ce trebuie să domnească în ea!
Te rugăm, vino în apărarea Bisericii Tale şi ridică-Te Tu cu tărie în sprijinul ei.
Scoate din ea tot ce umblă să Te scoată din ea pe Tine
şi aşază într-o rânduială sfântă totul în ea, spre a fi acolo în cinste numai Sfinţenia Ta şi numai sfinţii Tăi!
Fă din ea Casa Ta iubită, nu numai prin ceea ce îi dai Tu, ci şi prin ceea ce trebuie să-Ţi dea Ţie închinătorii şi slujitorii ei.
Pentru ca fiecare lăcaş al ei să ajungă plin nu numai de sfinţenia Ta, ci şi de căldura credinţei,
de unitatea dragostei
şi de curăţia trăirii în învăţătura şi sfinţenia Adevăru-lui Tău,
a celor ce o cercetează şi o slujesc.
Amin.