Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 23 august:
„Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul“ (Psalmi 94, 19).
În toată vremea, noi toţi avem nevoie de lumina şi de ajutorul lui Dumnezeu, prin care să putem fi păziţi şi călăuziţi în calea şi în frământarea vieţii noastre.
Dar când noaptea gândurilor negre ne înfăşoară mintea şi sufletul, atunci fiecare dintre noi avem cea mai mare nevoie să cerem cu toată stăruinţa lumina şi ajutorul lui Dumnezeu.
În toată vremea trebuie să facem tot felul de rugăciuni şi cereri (Efes. 6, 18; Col. 4, 2; 1 Petru 4, 7),
dar în vremea furtunilor tulburătoare, când gândurile negre se frământă cu grămada înlăuntrul nostru,
atunci avem cea mai mare nevoie de rugăciune.
Căci atunci vrăjmaşul este cel mai tare, iar noi suntem în starea cea mai slabă.
În vremea aceea, puterea întunericului se luptă cel mai crâncen să ne doboare sufletul,
să ne zdrobească credinţa,
să ne dezbine dragostea,
să ne tulbure mintea
şi să ne piardă viaţa.
Gândurile negre sunt ademenirile nimicitoare ale ucigaşului satana, spre a ne azvârli în prăpastia deznădejdii.
Sunt uneltele cu care el sapă la temelia credinţei, nădejdii şi iubirii noastre, spre a le dărâma.
Sunt împingerile lui spre faptele şi cuvintele cele mai nefericite, mai rele şi mai nebuneşti,
care ne aruncă apoi în focul cel mai aprins şi mai mistuitor al păcatului şi osândei.
O, câte suflete s-au pierdut din pricină că într-o clipă întunecată gândurile negre au pus totală stăpânire blestemată pe mintea lor, împingându-le în prăpastie!
Câte ucideri,
câte sinucideri,
câte acte nebuneşti,
câte fapte nefericite,
câte vorbe grele,
câte despărţiri dureroase
şi câte nenorociri pentru câţi şi câţi s-au întâmplat numai într-o clipă când nişte gânduri negre au năvălit ca nişte lupi turbaţi, biruind sufletele şi împingându-le sălbatic în pierzarea oarbă a morţii!…
O dragă suflete, fii veghetor întotdeauna, căci pierzătorul cel viclean umblă neîncetat să-ţi facă răul!
Dar mai ales fii veghetor în clipele când eşti foarte amărât,
foarte părăsit,
foarte nedreptăţit,
foarte jignit,
foarte înşelat,
foarte încercat,
căci atunci gândurile negre vin cu grămada înlăuntrul tău, întunecând mintea şi inima ta.
Fii răbdător în clipele nenorocirii şi ale loviturilor! Fii răbdător în ceasul cel greu al despărţirii şi al nedreptăţii!
Alungă, atunci, gândurile deznădăjduite şi negre, care vin să te împingă în prăpastia hotărârilor nefericite!
Amână răzbunarea,
amână hotărârea grozavă şi grea!
Amână lovirea şi jignirea, înjurătura şi revanşa!
Amână-le pe toate acestea până peste o altă clipă, pe când gândurile negre nu vor avea atâta putere, până când va reveni iarăşi echilibrul în mintea ta.
Îndreaptă-ţi în clipele acestea gândul spre Dumnezeu, cerându-I grabnic ajutor tare
– şi vei vedea cum se vor retrage înspăimântate toate negrele gânduri,
ca nişte duhuri rele, fugind de lumină.
Ce fericit vei fi apoi, după ce va fi trecut clipa cea rea, când te vei vedea scăpat de ceea ce erai gata să faci!
Primejdia trecută te va cutremura încă şi îţi va face rugăciunea plină de o nemărginită recunoştinţă faţă de Domnul Iisus Hristos, Care te-a salvat:
O Doamne,-ntoarce-mă spre Tine
O Doamne,-ntoarce-mă spre Tine
când mi-arde inima-n suspine,
când răni adânci îmi sângerează,
când stinsă-mi pare orice rază,
când temeri grele mă-nspăimântă,
când gânduri negre mă frământă,
când mi-arde inima-n suspine,
Iisuse,-ntoarce-mă spre Tine!
Când Tu-mi răsai, lumină-mi dai
şi-un dulce-alin mi-aduci în chin,
din orice greu mormânt mă-nvii,
Iisuse, când la mine vii!
O Doamne,-ntoarce-mă spre Tine
când prea zdrobit e duhu-n mine,
când prea secată mi-e puterea,
când prea amară mi-e durerea,
când greul prea ne-nvins îmi pare,
când plâng cu lacrimi prea amare,
când prea zdrobit e duhu-n mine,
Iisuse,-ntoarce-mă spre Tine!…
O Doamne,-ntors pe veci la Tine
ne-nvins mă nalţă din ruine,
când am să cad înfrânt sub cruce,
când tot ce-am astăzi se va duce,
când vor lovi cei ce dezmiardă,
când tot ce piere-o să se piardă,
ne-nvins mă nalţă din ruine,
Iisuse,-ntors pe veci la Tine!
Cântarea Psalmului 94
Al lui David.
1. Dumnezeul răzbunării, Dumnezeul răzbunării,
fă-Te, Doamne, arătat,
2. Scoală-Te, Judecătorul lumii-ntregi, şi răsplăteşte
celor buni cum au lucrat!
3. Până când cei răi, o Doamne, până când să izbutească,
cât se vor făli cei răi?
4. Ei ţin cuvântări trufaşe, vorbesc tare, cu mândrie,
se fălesc, hulind pe-ai Tăi.
5. Ei zdrobesc pe-ai Tăi, o Doamne, asuprindu-Ţi moştenirea
6. Junghie pe străinul Tău,
văduve şi-orfani omoară,
7. Şi zic: «Nu ne vede Domnul,
nu ia-n seamă Dumnezeu!».
8. Totuşi, învăţaţi voi minte, oameni fără-nţelepciune,
când o să vă cuminţiţi?
9. Cela ce-a sădit urechea s-ar putea să nu audă
cele ce-ntre voi vorbiţi?
10. Cela ce-ntocmit-a ochiul s-ar putea ca să nu vadă
tot ce voi aţi săvârşit?
Cel ce pedepseşte neamuri oare n-o să pedepsească
Cel ce mintea ne-a zidit?
11. Ştie Domnul şi cunoaşte ale oamenilor gânduri,
ştie ce deşarte sunt.
12. Fericit e cel ce-l mustri, Doamne, Tu, să-l faci să-nveţe
Legea Ta pe-acest pământ!
13. Ca să-l linişteşti în ziua de necaz şi de durere
pân’ sapi groapa celui rău,
14. Căci nu părăseşte Domnul moştenirea-I niciodată
şi nu-Şi uită neamul Său.
15. Ci odată se va face judecata cu dreptate,
El va fi Judecător,
cei cu inima curată vor găsi-o că e bună
şi după dorinţa lor.
16. Oare cine-o să m-ajute contra celor fărdelege,
cine mă va sprijini?
17. De nu mi-ar fi sprijin Domnul, ce curând sărmanu-mi suflet
în tăcerea nopţii-ar fi!
18. Ori de câte ori zic: «Iarăşi mi se clatină piciorul!»,
Tu mă sprijini necurmat.
19. Gânduri negre când frământă al meu suflet, cu grămada,
Tu mă mângâi minunat.
20. Tronul celor răi, o Doamne, n-ar putea sta lângă Tine
nici aproape-a-Ţi locui,
ei, ce fac nelegiuirea la a legii-adăpostire,
cum să poată drepţi a fi?
21. Ei se-adună-n contra vieţii celui fără de prihană,
sânge sfânt ei osândesc.
22. Însă Domnul este Stânca, Turnul ocrotirii mele,
eu în El m-adăpostesc.
23. El va face să se-ntoarcă peste ei nelegiuirea,
cu-al lor rău îi va zdrobi,
Domnul Dumnezeul nostru pentru veci de veşnicie
pe cei răi va nimici.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
„Orice suflet care aşteaptă mântuirea, trebuie să fie un foc aprins pentru Domnul… Numai acest foc scapă de focul cel pedepsitor care va veni în Ziua Judecăţii (2 Petru 3, 7)“ (Preot Iosif Trifa).