Cu fiecare zi care ne apropie de sfârșitul veacurilor, această întrebare se acutizează tot mai mult. „Ce să fac?“ este o întrebare care ne frământă din ce în ce mai mult. Cu cât sporesc tehnologia, și cultura, și știința acestei lumi, cu atât parcă se face tot mai ambiguu răspunsul la această întrebare.
Fiecare sector al sistemului în care trăim are propriul mod de a încurca ițele spirituale ale omenirii. De a naște această întrebare și de a îngreuna răspunsul la ea. Atât întrebarea aceasta, cât și răspunsul ei sunt azi mult mai întortocheate decât acum două mii de ani. Mii de legături ne țin ancorați în sistemul existențial de azi.
Ce să fac când nimeni nu-L mai vrea pe Hristos?
Ce să fac când nu e niciun steag sub care să lupt?
Ce să fac când nu-mi simt frații cadențând lângă mine?
Ce să fac când mai marii mei toți trădează?
Ce să fac când nu am străjeri în față?
Ce să fac când mii de răstălmăciri înlocuiesc vorba cea dreaptă?
Ce să fac când înaintașii nu mai sunt primiți ca modele de către nimeni?
Ce să fac când tot ce era valoare și principiu este căzut în desuetudine?
Ce să fac să moștenesc?
Astăzi ni se pare că răspunsul la întrebarea dregătorului bogat era foarte simplu pentru vremea aceea: împarte săracilor tot ce ai și urmează-L pe Domnul. Chiar în fața celui ce punea această întrebare erau ucenicii care lăsaseră tot pentru a-L urma pe Domnul. Dar nici atunci și nici azi răspunsul nu este unul simplu nici de înțeles, nici de împlinit. Este un precept pe care doar nebunia în Hristos îl poate înțelege.
Cum să dau tot? Cu ce voi plăti taxele și facturile?
Cum să dau tot? Cu ce voi crește copiii?
Cum să dau tot? Unde voi dormi la noapte?
Mai mult! Acest tot nu se referă simplu doar la tot ce ai – ci și la tot ce ești, la tot ce simți, la tot ce iubești, la tot ce știi, la tot ce poți… Ba chiar mai mult: la tot ce nu ai, la tot ce nu ești, la tot ce nu poți… Tot înseamnă tot!
„Și urmează Mie“! Completarea aceasta: „Și vino de urmează Mie“ reprezintă puterea împlinirii lui: „vinde toate câte ai și împarte-le săracilor“. Doar acest „urmează Mie“ este adevăratul răspuns la întrebarea de veacuri: „Ce să fac?“ Doar urmând Lui poți vinde tot, lăsa tot, uita tot, lepăda tot. Mai ales într-o vreme când nimeni nu mai vrea nici ce ai tu, nici ce ești tu, nici ce poți tu, nici ce oferi tu… Fără urmarea lui Hristos, a da tot e nebunie.
„Ce să fac?“ e întrebarea care umple de spinii grijilor țarina inimii umane. Când apare această întrebare, tot ce ai „împlinit din tinerețe“ (după cum s-a exprimat dregătorul bogat) este înăbușit de buruiana grijilor și sortit lipsirii de rod.
Într-un sfârșit de veacuri atât de încețoșat, atât de lipsit de sens, și de rost, și de țel, și de esență, și de făgaș, întrebarea: „Ce să fac?“ pare a fi pâinea cea de toate zilele a umanității. Doar această simplă întrebare face lipsită de sens întreaga existență. Pentru că ea apare doar atunci când lipsește acel „urmează Mie“, singurul care umple de sens, care dă rost la tot ce ești, și ce faci, și ce ai.
Mai are vreo însemnătate: „Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele“, dacă încă mai există întrebarea „Ce să fac“?
Indiferent ce păzești din tinerețe, dacă e lipsit de „urmează Mie“ e doar litera Legii, e doar spiritul vremii, e doar siguranța că ai fi pe drumul cel bun, care mai tare golește de sens viața oricui. Căci această întrebare este ecoul goliciunii sufletești.
Cel care s-a hotărât să-L urmeze pe Domnul nu-și mai pune niciodată această întrebare. Nici nu mai e treaba Lui. El este al lui Hristos. Și nu mai viază luiși.
Ce plină de sensuri e acest: „urmează Mie“! Pentru că a-L urma pe Hristos nu stă în puterea orișicui, ci în voința orișicui. Apoi puterea vine de la El. Hristos poate fi urmat chiar și stând închis într-o celulă, chiar și îngrijind zece copii, chiar și lucrând 12 ore pe zi. Hristos este pretutindeni. Oriunde poate fi urmat. Acest „urmează Mie“, este răspunsul pentru oricare tip de „Ce să fac?“. În orice condiții, cu orice sens sau în orice împrejurare se naște întrebarea „Ce să fac?“, răspunsul e același: vinde tot, lasă tot, uită tot, leapădă tot și urmează Mie!
Acest „Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor… şi vino de urmează Mie“ (Luca 18, 18) este în strânsă legătură, și completare, și condiționare cu „să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să-Mi urmeze Mie“ (Luca 9, 23).
Și după oricare interdependență dintre aceste două sintagme, „Urmează Mie“ înseamnă același lucru: a fi cu Hristos în toate: pe urmele Lui, după voia Lui, sub crucea Lui, în slava Lui. După acest „urmează Mie“ nu mai contează nici ce faci, nici ce lași, nici ce iei, nici ce mănânci, nici ce rabzi, nici cu cine votezi, nici lângă cine petreci, că toate sunt ale Lui, pe Urmele Lui.
Acest „urmează Mie“ te poartă pe brațele lui Hristos până în veșnicie. Acest tot pe care îl lași aici, îl regăsești pentru veci Acolo, crescând din slavă în slavă, spre un Tot infinit în Dumnezeul pe Care L-ai urmat acum, aici, lepădând tot.
Vlad Gheorghiu