Părintele Iosif Trifa

Bucuria sfânta a unui suflet, de a cânta Domnului

Lângă ieslea Mântuitorului, au răsunat cele dintâi cântări de îngeri, unite cu ale oamenilor în cinstea şi spre lauda Împăratului ceresc.

Lângă leagănul Mântuitorului s-au înfrăţit Cerul cu pământul pentru prima dată, în laudele Celui ce venea să pecetluiască cu sângele Său pe Cruce, înfrăţirea aceasta veşnică.

Un suflet care îl are şi îl poartă pe Dumnezeu în adâncul lui, acela simte un îndemn, mai mult decât un îndemn, un fel de trebuinţă ca să arate lumii că el are o bucurie şi o fericire mare. Şi trebuinţa aceasta o au numai sufletele curate. Sufletele neîntinate, care sunt încălzite până la fierbinţeală, de un gând care dă naştere la izbucniri de bucurii. Cum e izvorul aşa e şi apa. Dacă izvorul e necurăţit, plin cu noroi şi cu murdării şi apa va fi urâtă, respingătoare şi murdară.

Când însă izvorul e curat şi limpede sigur că şi apa lui va fi tot aşa.

Aşa e şi cu cântarea. Ce ai în suflet se vede în cântare. Ce-i în izvor se vede în apă. Cel care îl are în suflet pe Iisus Iubitorul şi Mântuitorul nu poate să cânte decât cântări de slavă şi de preamărire Lui. Cel care şi-a aflat Mângâierea şi Izbăvirea în Jertfa de pe Golgota toată viaţa va rămâne acolo. Iar bucuria lui va căuta să o arate şi altora prin cântările pe care le scoate din harfa curată a inimii lui.

Şi încă ceva. Cel care e însufleţit de un gând, fie bun, fie rău! nu se simte bine singur, caută să însufleţească şi pe altul de acelaşi gând. Să atragă cât mai mulţi. Cât mai mulţi să împărtăşească bucuria lui. Că atunci când sunt mai mulţi, bucuria e mai mare.

Cântarea e lacrima sufletului; e glasul lui. Prin ea putem descuia inimile închise pentru Iisus. Şi prin ea putem strecura pe Iisus în aceste inimi. Cântarea e cheia cu care poţi descuia orice suflet. Că nu este suflet, oricât de împietrit ar fi el, să nu se înmoaie la o cântare duioasă. Şi nu sunt ochi, oricât de uscaţi ar fi, să nu se umezească atunci când le cânţi despre suferinţele Fiului lui Dumnezeu.

(Glasul dreptăţii, nr. 11, din decembrie 1937)