În ziua-aceea, stând deoparte, Învăţătorul Şi-a luat
pe-nvăţăceii Săi la Sine
şi-o pildă le-a grăit, zicând:
– Era un Om ce-avea odată o rodnică livadă plină
cu fel de fel de pomi de roadă,
la marginea unei păduri.
El Şi-a trimis acolo Fiul ca s-o lucreze,
s-o păzească
şi multă roadă să-I aducă din ea la vreme de cules.
Atuncea, Fiul Îşi alese din lucrătorii buni o seamă
şi El cu ei, lucrând alături, sădeau şi altoiau mereu
cu dragoste-ngrijind livada de pomi
şi tineri, şi bătrâni.
Se bucura adânc Stăpânul
văzând cum cresc mereu şi-n număr
şi-n frumuseţe pomii rodnici
pe-ntinsul scumpei Lui livezi,
mlădiţele din soi sălbatic crescute-n al pădurii-ntins
erau sădite şi-altoite în brazda tinerei grădini
în locul celor fără roadă,
în locul celor ce se uscă
şi-a celor care se dezbină
sau pier îmbătrâniţi şi goi…
– Creştea livada minunată de nu era pe lume alta
aşa frumoasă şi plăcută,
nici roade dulci ca ale ei…
Dar iată c-au venit odată aproape de livada plină
vrăjmaşii-Acelui Om
şi-n preajmă şi-au măsurat şi ei un loc,
au dus acolo umplutură de pomi nealtoiţi şi viţe
neroditoare,
dar cu frunză bogată şi în fel şi fel.
Vecinii-aceştia începură, neruşinaţi şi fără frică,
să smulgă şi să fure pomii sădiţi cu trudă
şi-altoiţi.
Smulgeau ades chiar şi pe-aceia sădiţi mai de demult,
dar care
erau prea slabi de rădăcină
şi prea săraci de rod frumos.
Hoţia se făcea pe noapte
sau când dormeau îngrijitorii,
sau când îi cumpărau cu daruri,
cu laude
şi cu minciuni.
… Dar pomii smulşi a doua oară nu cresc
şi nu rodesc nicicând,
în noul loc cei duşi se uscă şi mor pitici, neroditori.
Chiar asta şi voiau vrăjmaşii,
căci ei nici nu doreau rodirea;
grădinile ce-aveau acolo erau anume ca să poată
mai sigur nimici livada Stăpânului Cel Bun aşa…
Acum, ce credeţi că va face Stăpânul Cel Bun
al livezii,
văzând purtarea mişelească cu care-acei vrăjmaşi ai Lui
au nimicit fără ruşine mulţi pomişori
sădiţi cu trudă
cu-atâta dragoste şi jertfă
de Fiul Său
şi fiii Lui?
– Vă spun că în curând veni-va
şi le va cere socoteala
de toată paguba
şi răul,
şi-amărăciunea ce-au făcut,
iar partea lor va fi Gheena şi moartea veşnică,
cu-aceia
ce folosesc înşelăciunea şi lauda,
şi Cartea Sfântă
în scopuri tâlhăreşti şi rele,
stricând Lucrarea lui Hristos!
Adevărat vă spun c-acela ce-are iubire pentru Domnul
va urmări întotdeauna foloasele lui Dumnezeu,
căutând în dragoste unirea
şi pacea între credincioşi
şi arătând statornicie pe calea de la început.
– Dar cine schimbă-nvăţătura
şi-nvaţă altfel,
din mândrie
sau din prostie,
sau din ură,
sau din dorinţa de câştig,
căutând să fure,
să dezbine
şi-n orice chip să-şi facă-o ceată
în urma căreia să aibă el, pământeşte, un folos,
acela va primi osândă
şi blestem de la Dumnezeu!
Şi blestemat e orişicine primeşte duh străin în suflet
şi-o altă-nvăţătură, nouă,
lăsând pe cea de la-nceput.
Dar cei ce le vor duce-acestea
făcând pe cei creduli să cadă
un şi mai mare blestem încă lua-vor
de la Dumnezeu!
De-aceea, orişicine zice vreunuia din cei ce umblă
cu altfel de învăţătură
în casa lui
un «bun-venit»
sau îl ascultă,
sau îl crede,
sau îl ajută în ce face,
osândă veşnică
asemeni lua-va de la Dumnezeu!
Cine citeşte, să-nţeleagă,
cine-i primejduit, să fugă,
iar cine face, să se teamă
de blestemul lui Dumnezeu!
Traian DORZ