La Mizieş, într-o Livadă,
când te-ai născut, iubit psalmist,
era război, era zăpadă
şi cerul nopţii, gol şi trist.
Dar răsunau în jur colinde
şi dalbe flori şi lerui ler,
căci steaua ta pe cer s-aprinde
sub steaua Pruncului stingher.
De-aceea poate viaţa toată
ţi-ai petrecut-o curajos
cu harfa dragă aninată
de braţul Crucii lui Hristos.
Din tot adâncul de durere,
arcuşul, lunecând pe zări,
cânta spre Marea Înviere
nemuritoarele cântări.
Şi an de an colinda noastră
vesteşte-n lume Pruncul Sfânt,
da-n tinda cerului sihastră
lăsăm şi pentru tine-un cânt.
Hristos să-ţi înveşmânte-n soare
a harfei tale corzi de jar,
să cânţi la Marea Sărbătoare
în cer când ne-ntâlni-vom iar.
Vlad Gheorghiu