Traian Dorz – Hristos – Puterea Aostoliei
Meditaţii la Apostolul din Duminica a 28-a după Rusalii
El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui (Coloseni 1, 13).
Ce grozavă era puterea întunericului de sub care ne-a izbăvit şi ne-a dezrobit Hristos, Domnul nostru! Cu ce tiranice lanţuri ne legase ea inima noastră de poftele rele, mintea noastră de închipuirile şi ideile blestemate, picioarele noastre de căile pierzătoare, mâinile noastre de faptele nelegiuite şi toată fiinţa noastră de temeliile iadului, spre a nu le mai putea dezrobi niciodată.
Atunci, când eram în această nenorocită stare, nu vedeam pierzarea în care eram, fiindcă şi ochii noştri erau legaţi şi inima legată ca să nu vedem şi să nu dorim izbăvirea.
Cei mai mulţi dintre noi eram ca dinarul pierdut pe undeva prin gunoaie şi prin întuneric, ca să nu putem nici să strigăm spre a fi0 auziţi.
Ci numai Scumpul nostru Mântuitor Singur a făcut totul pentru noi. El ne-a iubit, El a aprins lumina, El a măturat, El a căutat cu băgare de seamă peste tot, până ce ne-a găsit (cf. Lc 15, 8-10).
O, ce bucurie a fost atunci în mijlocul îngerilor din cer şi a fraţilor de pe pământ, pentru aflarea noastră!
Puterea întunericului rămâne şi mai departe o necontenită ameninţare pentru noi, chiar şi după ce ne-am eliberat din ea. Până ce ne vom elibera şi de firea aceasta pământească, asupra căreia a stăpânit ea.
Un singur loc este în care această putere cumplită nu ne poate atinge şi nu ne poate face nimic. Acest loc este în lumina Crucii şi a Jertfei Scumpului nostru Eliberator, Iisus Hristos…
Din clipa biruinţei de pe Golgota, Crucea lui Hristos are o putere şi o strălucire nemărginită şi veşnică. Oricine scapă aici şi rămâne aici, lângă Puternicul nostru Mântuitor, este păzit şi ferit de orice primejdie care ar mai putea veni spre el din partea puterilor întunericului.
Ferice de tine, sufletul meu şi fiul meu iubit, dacă vii mereu şi rămâi mereu în lumina Crucii şi a Jertfei lui Iisus Biruitorul, singurul loc unde cel rău nu-ţi mai poate face nimic!
Există în întuneric o putere, fiindcă dacă n-ar exista această putere nu am fi fost înştiinţaţi prin Sfântul Cuvânt asupra primejdiei ei (Efes 6, 12; Evr 2, 14).
Şi există o putere a întunericului despre care a vorbit şi Mântuitorul în Ghetsimani, când a zis: Acesta este ceasul vostru şi puterea întunericului (Lc 22, 53).
Noi simţim asta ori de câte ori suntem singuri şi luăm seama la acest lucru. Chiar în cele mai cunoscute locuri, unde ziua te simţi atât de bine şi de în siguranţă, noaptea, când întunericul este puternic, începi să te temi, începi să te înfiori…
Ţi se pare că cineva te ameninţă şi că din moment în moment ţi s-ar putea întâmpla nu ştii ce rău. Şi abia aştepţi fie să pleci de acolo, fie să faci lumină, spre a scăpa de primejdia pe care o simţi şi o presimţi din întuneric.
Cuvântul Domnului ne asigură că Domnul este totdeauna cu noi, în toate zilele (şi nopţile) noastre, până la sfârşitul veacului (Mt 28, 20).
De asemenea, că El va porunci îngerilor Săi să ne păzească în toate căile noastre, spre a nu ni se întâmpla nimic rău (Ps 90, 11).
De aceea ni s-a spus că nu trebuie să ne temem nici de groaza din timpul nopţii… nici de ciuma care umblă în întuneric… fiindcă Domnul Însuşi, Care nu dormitează şi nici nu doarme, ne va păzi (Ps 90, 3-4; 121, 3-6).
O credinţă slabă totdeauna se teme, dar o credinţă tare nu numai că nu mai are nici o frică, ci chiar doreşte singurătatea nopţii, fiindcă prezenţa Puterii lui Hristos i-a alungat pe totdeauna frica, iar în mijlocul singurătăţii, sufletul biruitor are cel mai potrivit timp de rugăciune şi muncă împreună cu Domnul său.
Oricât de mare şi de primejdioasă ar fi puterea întunericului, ea este o putere învinsă, zdrobită, trântită la pământ de către Iisus Biruitorul, Domnul şi Conducătorul nostru. Piciorul însângerat al Crucii Lui stă pe capul zdrobit al acestei puteri, iar Domnul nostru va face ca şi picioarele noastre însângerate să-l zdrobească cu biruinţă în curând, după cum este scris: Dumnezeul Păcii va zdrobi în curând pe satan sub picioarele voastre (Rom 16, 20).
Fiul meu iubit şi sufletul meu, fii plin de credinţă şi de curaj lângă Domnul şi Mântuitorul tău! N-avea nici o teamă de nici o ameninţare a puterii întunericului, oricât de fioroasă ar părea această stare şi oricâte mijloace ar avea ea la îndemână ca să năvălească asupra ta.
Puterea Luminii este mai mare, şi cea mai mică arătare a ei este în stare să risipească şi să biruie, nimicind orice stăpânire şi groază a nopţii şi a răului. Chiar dacă Domnul te-ar lăsa pentru o clipă să fii înconjurat de aceste ameninţări, tot într-o clipă, şi mai scurtă, El le va nimici şi te va izbăvi pe totdeauna.
Fii tare şi neclintit! Încă puţin, şi vei vedea!