Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 17 septembrie:
„…ca să văd fericirea aleşilor Tăi, să mă bucur de bucuria poporului Tău şi să mă laud cu moştenirea Ta!“ (Psalmi 106, 5).
Pentru adevăratul iubitor de Dumnezeu nu există o mai frumoasă privelişte pe pământ decât vederea feţelor smerite şi luminoase ale celor care Îl iubesc şi-L laudă pe Dumnezeu.
Nici o bucurie mai mare, decât a vedea că aleşii lui Dumnezeu sunt fericiţi şi liberi,
că poporul lui Dumnezeu este unit şi disciplinat, sănătos şi ascultător, rodnic şi biruitor,
urmând cu dragoste pe Hristos, Mântuitorul nostru iubit.
Pentru el nu-i nici o altă laudă pe care s-o poată spune cu atâta dragă inimă ca aceea despre moştenirea nebănuit de mare, pregătită de dragostea lui Dumnezeu şi de harul lui Hristos pentru cei care Îl iubesc şi slujesc cu credincioşie şi smerenie pe El (2 Tim. 4, 8; 1 Petru 1, 13; 1 Cor. 2, 9).
Inima adevăratului credincios nu este îngustă, egoistă şi părtinitoare,
ci ea este curată, căci doreşte fericirea tuturor aleşilor lui Dumnezeu.
Este altruistă, pentru că se poate bucura deplin numai atunci când întreg poporul său este bucuros…
Şi este nepărtinitoare, pentru că luptă şi se roagă, suferă şi doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi, ajungând să moştenească binecuvântările dumnezeieşti.
Ce frumoasă creştere şi ce spor arată Cuvântul lui Dumnezeu în felul de a vedea, a se bucura şi a se lăuda al celui curat la inimă!
El priveşte pe cei puţini
şi se bucură de cei mai mulţi,
şi crede pentru toţi.
Priveşte pe cei aleşi, pentru că este în mijlocul lor, unit cu ei, lucrând, luptând şi rugându-se împreună cu ei.
Se bucură cu tot poporul său, pentru că toată această luptă şi jertfă a sa este în mijlocul acestui popor, spre ridicarea şi înaintarea lui
şi spre bucuria şi fericirea poporului său întreg.
Şi se laudă în nădejdea că bunătatea lui Dumnezeu va sprijini lupta sa şi a tuturor celorlalţi fraţi ai săi credincioşi – lupta lor frumoasă – dusă într-o simţire, într-un gând şi pen-tru o singură şi mare dorinţă: bucuria şi mântuirea tuturor oamenilor.
Cel credincios porneşte de la cei puţini aleşi, de la fraţii săi,
dar nu rămâne închis numai în acest fel sectar şi îngust de a vedea,
nu rămâne rupt de năzuinţele poporului său,
nici departe de interesul pentru alţii.
Ci, simţindu-şi puternic răspunderea, dragostea şi părtă-şia lui strânsă cu poporul său şi cu soarta concetăţenilor lui, lucrează pentru fericirea tuturor.
Apoi, cu răspunderea faţă de soarta întregii omeniri, el trăieşte şi lucrează potrivit acestor datorii sfinte, spre mântuirea lumii întregi.
Frate credincios, în mijlocul alor tăi fii unit cu ei, harnic şi statornic între ei, cu dorinţa de a-i ajuta pe toţi!
Îmbrăţişează cu dragoste întreg poporul tău şi fă tot ce poţi pentru toată omenirea.
Nu căuta numai folosul alor tăi şi, mai ales, nu-l căuta păgubind pe alţii,
căci aceasta este o mârşăvie înaintea lui Dumnezeu, Care îi iubeşte pe toţi oamenii.
Nu iubi numai pe cei aleşi, ci deprinde-ţi inima să îmbră-ţişeze şi să iubească întreg poporul în mijlocul căruia te-ai născut şi trăieşti, pentru că şi fericirea ta depinde de a lui (Ier. 29, 7).
Învaţă să nu te rogi numai tot pentru tine şi numai tot pentru ai tăi, ci cuprinde, totdeauna, în rugăciunile tale pe poporul tău, pe conducătorii puşi de Dumnezeu peste el
şi pe toţi nenorociţii lui, care au nevoie de mântuire,
şi pe toţi tinerii lui, care au nevoie de lumină,
şi pe mamele lui, şi pe învăţătorii lui, şi pe toţi părinţii şi păstorii lui, fiindcă de aceştia depinde viitorul neamului tău şi fericirea ta.
Apoi, deprinde-te să cuprinzi în rugăciunile tale întreaga omenire, cu toate trebuinţele tuturor oamenilor, semenii tăi.
Căci, învăţând să te rogi pentru toţi, vei învăţa să-i şi iubeşti pe toţi
şi să cauţi binele tuturor, cu o inimă plină de bunătate şi lărgime, ca un adevărat fiu al lui Dumnezeu.
Preabunule Doamne,
Tatăl şi Binefăcătorul plin de iubire al nostru al tuturora,
Te slăvim pe Tine şi ne închinăm Ţie pentru binefacerile Tale şi pentru căldura cu care ne cuprinzi şi ne iubeşti pe toţi!
Te slăvim pentru cei aleşi ai Tăi prin care Tu lucrezi şi în mijlocul cărora ne bucurăm din plin de prezenţa Ta fericită şi de revărsarea darurilor Tale binefăcătoare.
Şi Te rugăm neîncetat pentru unitatea, înmulţirea şi statornicia lor.
Te slăvim pe Tine pentru poporul în care ai făcut să ne naştem, să trăim şi să lucrăm, pentru că prin limba lui am primit Cuvântul Tău şi printre fiii lui avem fraţii noştri cei mai buni, avem părinţii şi fiii noştri
şi avem căminul şi pâinea noastră!
Şi Te rugăm neîncetat pentru fericirea poporului nostru, pentru dragostea şi unitatea lui,
pentru belşugul, pacea şi bunăstarea lui,
fiindcă numai când tot poporul nostru are aceste bunuri, atunci ne putem şi noi bucura în linişte de viaţa cu Tine.
Şi, prin toate acestea, Te rugăm, dorind mântuirea sufletului tuturor oamenilor.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
„Chiar dacă n-ai avea darul să spui ceva frumos despre Evanghelia lui Hristos, tu totuşi predici neîncetat: viaţa ta, purtările tale cele bune, evlavia ta, vorbele tale, blândeţea, smerenia şi faptele tale cele bune sunt o minunată predică şi apostolie pentru Evanghelia lui Hristos…“ (Preot Iosif Trifa).