Vai de cei care gândesc lucruri urâte despre Maica Domnului!

Din cuvântul fratelui Traian Dorz la adunarea de consfătuire de la Pechea – 19 iulie 1985

… Nu de mult am sărbătorit plecarea, martiriul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel; în luna trecută.
În luna asta, mâine, sărbătorim amintirea unuia dintre cei mai mari profeţi ai lui Dumnezeu: Sfântul Profet Ilie.
Luna viitoare vom sărbători alte despărţiri: Adormirea Maicii Domnului, tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
Toate aceste evenimente sunt ca nişte puternice comori şi stâlpi în istoria Bisericii şi în viaţa credincioşilor.
[…] Am vorbit despre martirii, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, despre ultimele lor înştiinţări. Am vorbit despre Adormirea Maicii Domnului. Să ne aducem aminte de pilda ei minunată, de rolul sfânt pe care i l-a rânduit Dumnezeu în mântuirea omenirii. Despre acest vas ales şi sfânt despre care ar trebui să vorbim mereu şi mereu, luând ca pildă de viaţă comportarea ei sfântă, ascultarea ei, blândeţea ei, smerenia ei, bunătatea ei, credincioşia ei, nevinovăţia şi curăţia ei. Vai de cei care gândesc lucruri urâte despre Maica Domnului! Vai de cei care-şi permit să vorbească lucruri nepermise despre ea! Ea a fost vasul ales şi sfânt pe care Dumnezeu l-a ales pentru ca, prin el, să înlesnească mântuirea noastră. Dumnezeu putea alege o mie de alte căi pentru a aduce mântuire lumii. Dar a ales acest vas sfânt pentru că a fost cel mai sfânt şi cel mai curat, şi cel mai potrivit găsit de înţelepciunea şi de iubirea Lui pentru mântuirea noastră. Şi dacă Dumnezeu a avut atâta respect şi preţuire pentru ea, (…) dacă arhanghelul spune: „Eu sunt îngerul Gavril, care stau în faţa lui Dumnezeu şi duce mesajele cele mai importante în lume, trimis de Însuşi Dumnezeu”, dacă el, când vine în faţa Sfintei Fecioare, îi zice: „Plecăciune ţie!”, i s-a închinat şi i-a zis: „Plecăciune ţie, căreia ţi s-a făcut mare har”, atunci cât de atenţi şi cu cât respect şi cu bun-simţ trebuie să vorbim noi despre fiinţa aceasta! Despre toţi profeţii şi oamenii neprihăniţi din Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu mai aminteşte şi câte o vină, câte o pată în viaţa lor. Dar despre Sfânta Fecioară nici un Cuvânt al lui Dumnezeu nu vorbeşte ca de ceva care ar fi putut să fie o umbră peste nevinovăţia ei.
Adormirea ei o vom sărbători luna care vine. Vom sărbători sfârşitul Sfântului Ioan Botezătorul, un mare om al lui Dumnezeu. Despre toate pildele acestor oameni ai lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu ne porunceşte: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri care v-au vestit vouă Cuvântul lui Dumnezeu. Uitaţi vă cu băgare de seamă la sfârşitului felului lor de vieţuire şi urmaţi-le credinţa”. Porunca acestui respect faţă de înaintaşii noştri e o poruncă dumnezeiască şi nici unii dintre noi nu vom scăpa de ea. Aş dori din toată inima [să vă îndemn]: printre toate preocupările celelalte care vin acuma cu grămada să ne sustragă de la obligaţiile faţă de Dumnezeu şi faţă de Cuvântul Său, printre toate aceste obligaţii, faceţi-vă timp, faceţi-vă mai mult timp, faceţi-vă mai liniştit şi mai mult timp să vă gândiţi la lucrurile care sunt mai importante decât oricare: adevărurile acestea mântuitoare pe care ni le-aduce aminte Cuvântul lui Dumnezeu la ultima despărţire a Mântuitorului de ucenici şi a ucenicilor de cei care i-au urmat.
Eu aş vrea să ţinem seamă de tot ce spun cele cinci capitole, de la 13 până la 17, de la Ioan, când Mântuitorul le-a spus aceste adevăruri ucenicilor, în seara Cinei de Taină. Şi aş vrea să ne aducem aminte şi de cele spuse de Sfântul Apostol Pavel în capitolul 20 din Faptele Apostolilor, când le-a vorbit ucenicilor săi din Efes, din Milet şi din celelalte părţi, pentru care lucrarea lui căpăta acum sfârşit şi de care se despărţea pentru totdeauna. Dar vreau în chip deosebit acum să ne oprim la aceste cuvinte din Epistola a Doua a Sfântului Petru şi la ultimele lui înştiinţări faţă de fraţi, pentru că privesc chiar zilele noastre şi chiar starea noastră în care ne găsim acum toţi.
Iată că acum se conturează clar. Toate ziarele şi toate emisiunile radio vorbesc şi toţi oamenii vorbesc zi de zi despre mijloacele prin care se va face şi se vor împlini cele profeţite de Duhul Sfânt prin Apostolul Petru în capitolul 3. Acuma vedem prin ce enormă forţă, prin ce acumulare puternică de mijloace de distrugere se va produce acest cataclism universal în care cerurile vor fi sparte… O explozie uriaşă se va petrece. Pământul cu tot ce este pe el va arde şi planetele atinse de mâna omului şi de lucrurile trimise de om vor fi trecute prin foc. Aşa scrie Cuvântul. Pentru ca să fie nimicită orice urmă de rău. Şi după aceea se va termina o dată pentru totdeauna cu răul. Va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Cerurile cele noi. Nu ştim cum vor fi aceste ceruri noi. Poate că acest pământ trecut prin foc până nu ştiu cât de adânc, [unde] s-a infiltrat păcatul, şi până nu ştiu cât de sus, [unde] s-a întins antenele păcatului… (că păcatul este cel care aduce moartea. Scrie Cuvântul lui Dumnezeu: „Păcatul aduce moartea”. Păcatul aduce distrugerea, păcatul aduce nimicirea, păcatul aduce ruina, păcatul, păcatul, păcatul! Tot ceea ce este atins de păcat trebuie să fie curăţit şi trecut prin foc. Şi focul trebuie să ardă şi să facă curăţire până unde a pătruns păcatul.) Poate că după ce va arde această parte atinsă de păcat, pământul se va înfăţişa în forma cea nouă, desăvârşită. La Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Noi nu ştim cum se va face acest lucru. Printr-o lucrare minunată şi tainică a puterii lui Dumnezeu! Noi vedem prin credinţă cât de adevărate sunt minunile făcute de Dumnezeu, pe care, cu priceperea şi cu inteligenţa noastră lumească şi trupească, nu le putem explica. Dar care prin credinţa şi prin puterea lui Dumnezeu [sunt posibile].