Traian Dorz, din HRISTOS –PUTEREA APOSTOLIEI
Propovăduirea Evangheliei printre oameni are totdeauna acest unic şi dublu scop: să-i facă să creadă în Hristos şi să-i facă să se întoarcă la El.
Întoarcerea la Hristos iarăşi cuprinde două părţi: rămânerea şi rodirea în El.
Numai credinţa nu-i de-ajuns. A crede Cuvântul Domnului este numai începutul mântuirii sufleteşti… Continuarea ei este întoarcerea la Hristos, apoi numai sfârşitul ei este răsplătirea cerească.
Numai semănatul frumos încă nu înseamnă nimic. Dacă totul nu se continuă prin îngrijire şi nu ajunge la cules, semănatul este în zadar.
Plantarea unui altoi, desigur, este mare lucru, fiindcă orice altoi plantat este începutul unui rod, nădejdea unei bucurii, promisiunea unui cules.
Dar dacă acest altoi nu este îngrijit cu stăruinţă, ocrotit cu dragoste, apoi adăpat şi hrănit la vreme, ce folos? Lăstarii vechi îl vor năpădi, vânturile sau animalele îl vor rupe, seceta îl va usca.
Când Mâna Domnului este cu propovăduitorii Domnului, atunci mulţimea sufletelor care aude cuvântul lor nu numai că ar crede vestirea lor, dar se va şi întoarce la Dumnezeu. Sufletele se întorc până la Dumnezeu şi nu numai până la masa vorbitorului. Sau nu numai până la seara legământului, sau nu numai până la ieşirea din adunare, ci se întorc la El până la moarte.
Când Duhul Sfânt aduce sufletele, ele aşa vin. Şi aşa rămân. Şi aşa sfârşesc.
Dar când Mâna Domnului nu este cu cel care predică, atunci Cuvântul nu dă credinţă, nici Duhul nu dă întoarcere sufletelor, care uscate au intrat, uscate ies. Vechi au venit, vechi se întorc. Moarte au fost, moarte rămân.
Sau, dacă la multele şi penibilele stăruinţe: „Predaţi-vă, predaţi-vă şi iar predaţi-vă!“, repede, de neruşinea îngâmfatului sau neputinciosului vorbăreţ, se vor stoarce câteva aranjate promisiuni, acestea sunt numai flori fără rod, spuză fără scântei, teatru pentru distrarea lui Satan, care singurul va trage folos din astă batjocorire a Evangheliei şi degradare a Lucrării lui Hristos.
Blestemaţi vor fi asemenea lucrători.
Nimicirea va mânca pe aceste lucrări.
Şi Gheena veşnică îl va chinui pe cel care le răspândeşte.
Pentru că niciodată răii din afară n-au putut face atâta prăpăd în lucrarea lui Dumnezeu cât au făcut răii dinlăuntrul ei.
Dragă frate lucrător al Domnului şi vestitor al Cuvântului Sfânt, oare ţi-ai cercetat tu vreodată lucrarea ta în lumina acestor cutremurătoare condiţii ale Cuvântului Sfânt? Şi în frica acestor grozave urmări?
Care este rodul alergărilor tale de ani şi ani?
Sufletele care te aud predicând oare ajung ele cu adevărat să creadă din inimă în El prin cuvântul tău, sau nu?
Iar dacă ele cred, se întorc oare cu adevărat până la Dumnezeu, spre a-L sluji cu frică de El, cu credinţă şi cu evlavie, până la moarte, sau nu?
Se întorc oare oamenii la Dumnezeu şi se predau sufletele în slujba Domnului atrase dinlăuntru de Duhul Domnului, sau împinse de ţipătoarele tale chemări?
Eşti tu mânat în clipa chemării de dragostea Domnului, sau numai de ambiţiile mândriei tale de a te lăuda că la chemarea ta au venit?
Dacă chemarea Duhului şi nu chemarea ta i-a adus, atunci smerenia ta va fi binecuvântată şi sufletele vor rămâne, aducând rod sfânt.
Dacă la chemările tale şi nu la ale Duhului au venit, atunci mândria ta va fi pedepsită, iar cei veniţi se vor spulbera, făcând numai ruşine numelui şi Evangheliei lui Hristos.