Traian Dorzdin HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
din Meditaţii la Apostolul din Duminica a VI-a  Postului Mare (a Floriilor)

TDorz1Starea de înaltă şi permanentă bucurie în Domnul nu poate să o aibă decât acel suflet credincios, care, în orice loc ar fi pus să-L slujească pe Dumnezeu, se străduieşte să aibă în această slujbă un cuget curat. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă şi condiţie pusă de Domnul Hristos fiecărui suflet care doreşte să se mântuiască pe sine însuşi şi pe cei care îl ascultă (I Tim 4, 16).

Iată, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne apropiem şi noi cu aceste meditaţii de sfârşitul slujbei pe care am primit-o prin Duhul lui Dumnezeu, când am pornit la începutul lor, acum zece ani. Zece ani de zile şi nopţi am stat multe ceasuri aplecaţi cu genunchii şi cu inima şi cu lacrimile noastre asupra Cuvântului Dumnezeiesc din cuprinsul acestor adevăruri biblice şi asupra învăţăturilor, îndemnurilor, mustrărilor, ori mângâierilor cuprinse în ele. Acum şi pururea şi în vecii vecilor vom da slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru toate acestea, cu bucurie din El.
Dar la încheierea aceasta am căpătat prin Duhul Domnului nu numai o lumină desăvârşită asupra celor două căi puse de Dumnezeu în faţa noastră prin aceste descoperiri, ci şi pe aceea asupra datoriei noastre de a face acum o înţeleaptă şi mântuitoare alegere a uneia din aceste două căi, după Cuvântul Sfânt care ne zice fiecăruia: Iată, pun înaintea voastră calea vieţii şi calea morţii (Ier 21, 8); calea cea îngustă şi calea cea largă, uşa cea strâmtă şi uşa cea largă (Mt 7, 13-14).
Acum alegeţi!… Căci sunteţi datori, sunteţi siliţi, sunteţi obligaţi fiecare să alegeţi. Nu există nimeni pe lumea asta care să scape de această obligaţie de a alege.

De fapt, prin chiar condiţia vieţii pe care o are fiecare om care trăieşte pe pământ, el trebuie să aleagă, el îşi alege neapărat una din aceste două căi: ori calea vieţii, ori calea morţii; ori calea păcatului, ori calea mântuirii; ori calea lumii, ori calea lui Dumnezeu. Şi fiecare dintre aceste două căi are la începutul ei îndemnul şi promisiunea ei. Una are îndemnul: Bucuraţi-vă în Domnul! Şi ea promite această bucurie şi o dă celui ce porneşte pe ea. Cealaltă are îndemnul: Bucuraţi-vă în păcat, în satan… şi promite şi ea această bucurie. Şi, într-un fel şi pentru o clipă, poate că o şi dă… sau numai pare că o dă.
Pe aceste două căi şi după aceste două bucurii aleargă acum, împărţiţi în două cete, toţi oamenii care trăiesc pe pământ. În una din aceste două cete ne găsim şi noi amândoi, suflete drag care citeşti aceste cuvinte ori asculţi aceste adevăruri. Până aici ai venit şi tu şi poate că nici nu te-ai gândit cu tot din-adinsul asupra căii pe care ai venit până aici şi spre bucuria către care te îndrepţi. Dar acum am ajuns la răscrucea ultimă. Şi trebuie să alegi.
Eu am ales. Alege şi tu, căci trebuie neapărat să alegi!