Traian Dorz, din HRISTOS – PUTEREA APOSTOLIEI
Meditatii la Apostolul zilei
Când Se va arăta Hristos, Viaţa voastră, atunci vă veţi arăta şi voi împreună cu El în slavă (Coloseni 3, 4).
Cel mai dulce, dar şi cel mai greu de crezut adevăr din toate cele scrise în Scripturi este adevărul venirii în Slavă a Domnului şi Mântuitorului nostru, Iisus Hristos.
Deşi oamenii mărturisesc acest lucru în fiecare zi când zic: „…şi iarăşi va veni cu mărire să judece viii şi morţii“, totuşi atât de puţini oameni mai cred astăzi cu adevărat în venirea Lui pe norii cerului, împreună cu sfinţii şi îngerii Săi.
Cea mai bună dovadă a faptului că oamenii nu cred în venirea Domnului Iisus este viaţa lor. Sunt faptele lor şi purtările lor. Căci dacă ar crede în venirea Lui apropiată, altfel – cu totul altfel – ar trebui să trăiască, să umble şi să lucreze cei ce zic că cred în Hristos.
Cum să-ţi închipui că ar crede în Venirea Domnului şi în sfârşitul acestor lucruri lumeşti acei oameni care în vorbă spun asta, dar în fapte îi vezi alergând şi ei aproape numai după cele pe care cu cuvântul le dispreţuiesc, dar cu inima sunt plini de lăcomie după ele?
Cum să mai crezi că aşteaptă venirea Domnului un credincios care îşi umple casa de covoare luxoase, de mobile scumpe, de costume elegante, de prietenii lumeşti, cu televizor, cu bijuterii, cu podoabe de tot felul?
Pivniţa şi cămara lui şi le umple cu băuturi îmbătătoare. Iar timpul şi-l umple cu tot felul de preocupări care de care mai străine de gândul şi simţământul Venirii Domnului? O, dacă ar crede, n-ar fi aşa!
Nu, oamenii nu mai cred decât aşa de puţini şi aşa de puţin, cu adevărat, în venirea Marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor.
Când Domnul vorbea despre venirea Sa, a înfăţişat Biserica Sa ca pe cele zece fecioare care spuneau că aşteaptă venirea Mirelui, dar jumătate dintre ele erau numai cu numele în aşteptarea Lui, şi asta s-a văzut îndată ce S-a arătat El. În graba şi în zăpăceala lor, nu mai ştiau încotro să alerge şi ce să facă. Dar totul a fost în zadar. Credincioşii de nume şi formă, nepregătiţi, din adunările şi bisericile Domnului vor pieri afară din Împărăţia lui Hristos. Tot aşa ca şi cei care nici n-au auzit niciodată despre o mântuire a lui Dumnezeu.
Cine crede cu adevărat în arătarea lui Hristos, acela trebuie să trăiască – şi trăieşte – într-o zilnică aşteptare iubitoare şi dulce a Venirii Sale.
Acela se străduieşte să-şi strângă averi nu pe pământ, ci în ceruri, unde nu le rod moliile şi rugina. Unde nu le sapă inflaţia şi devalorizarea. Unde nu le fură teama şi hoţii.
Acela răscumpără nu numai ziua sa în mărturisire şi în binefaceri, ci şi noaptea sa în rugăciuni şi privegheri.
Acela nu zice despre Dumnezeu dar umblă după păcat, ci zice despre păcat şi umblă după Dumnezeu.
Prin aceasta se deosebesc cei ce cred în Venirea Domnului când vorbesc despre ea. Şi cei ce nu cred, când tac.
O, când Se va arăta Hristos în slava Lui, ce fericiţi vor fi atunci lângă El acei care s-au arătat aici pe pământ lângă El şi în ocara Sa.
Pentru că nu vor putea să împărăţească împreună cu Hristos decât aceia care au şi răbdat pe pământ împreună cu El (II Tim 2, 12).
Nu se vor putea arăta atunci în slavă lângă Hristos decât aceia care au fost văzuţi şi în viaţa lor pământească trăind lângă El.
Şi nu vor putea avea Chipul lui Hristos în viaţa veşnică decât aceia care s-au străduit să aibă şi în viaţa asta o asemănare cu El.
O, sufletul meu şi fiul meu iubit, tu cum te porţi şi cum te arăţi, înlăuntrul tău şi în afara ta, cu privire la aceste adevăruri?
Domnul Iisus într-adevăr este gata să Se arate venind pe norii cerului; toate semnele arată asta. Tu oare crezi în Venirea Lui?
Crezi tu cu adevărat şi cutremurător acest adevăr?
Dacă tu crezi, atunci ce faci pentru ca venirea Lui să te afle aşa cum ar vrea El?
Iar dacă şi crezi aceasta încă demult şi dacă aştepţi cu dor şi cu lacrimi bucuria asta, nu cădea de oboseală şi nu adormi! Încarcă-ţi mereu candela zilei cu binefaceri şi a nopţii cu rugăciuni!
Împodobeşte-ţi trupul cu smerenie şi sufletul cu nevinovăţie!
Şi goleşte-ţi casa trupească de podoabe, încărcându-ţi-o cu iubire şi cu lacrimi pe cea sufletească!
Atunci cu siguranţă vei fi şi tu lângă Hristos la venirea Sa.