Preot IOSIF TRIFA, «Biblia – Cartea Vieţii»
Cea mai prigonită carte din lume a fost, este şi va fi Biblia.
Biblia este marea descoperire (revelaţie) a lui Dumnezeu. Biblia ne arată toate planurile ce le are Dumnezeu cu mântuirea noastră. Iar, de altă parte, Biblia ne arată şi toate planurile ce le are satan cu pierderea noastră. Biblia îl descoperă pe satan, îl dă de gol cu toate vicleşugurile lui. De aceea acesta nu poate suferi Biblia. O urăşte cu ură mare şi luptă neîncetat contra ei. Satan urăşte Biblia şi pentru că ea spune adevărul cel veşnic. Spune adevărul pe faţă. 
Iar satan, fiind tatăl minciunii, urăşte adevărul. Nu-l poate suferi. Şi se luptă contra lui, silindu-se să-i ţină pe oameni în minciună.
De aceea satan urăşte cu ură mare Biblia. Şi se ţine neîncetat pe urmele ei. De când s-a ivit Biblia în lume, satan se ţine neîncetat pe urmele ei cu prigoane, cu critici, cu vorbiri de rău etc. Şi face el totul ca să n-ajungă Biblia în mâna omului. Că orice altă carte din lume diavolul o lasă să ajungă mai uşor în mâna omului, decât Biblia.
Cel dintâi atac contra Bibliei îl vedem în Ieremia, cap. 36: „În al patrulea an al lui Ioiachim, împăratul lui Iuda, următorul cuvânt a fost rostit lui Ieremia din partea Domnului: Ia un sul de carte şi scrie în ea toate cuvintele pe care ţi le-am spus Eu! Şi a chemat Ieremia pe Baruh, care a scris în Carte Cuvintele Domnului, şi le-a citit în auzul poporului“.
Vestea citirii acestor cuvinte a ajuns la curtea împăratului. „Împăratul a trimis pe Iehudi să ia Cartea. Iehudi a luat-o din odaia logofătului Ielişa-ma şi a citit-o în auzul împăratului şi în auzul tuturor căpeteniilor care stăteau în jurul împăratului. Împăratul şedea în casa de iarnă – căci era în luna a noua – şi înaintea lui era un foc de cărbuni aprinşi. După ce Iehudi a citit trei sau patru foi, împăratul a tăiat Cartea cu briceagul şi a aruncat-o în jăraticul de cărbuni, unde a fost arsă de tot“ (Ieremia 36, 1-23).
Precum se vede, la Ieremia, cap. 36, este şi începutul Bibliei. Este, aşa-zicând, naşterea Bibliei. Iar naşterea aceasta pe unii i-a înfuriat. Satan simţea că se naşte în lume Biblia, de aceea se înfuriase şi-l căuta şi pe acest „prunc“ să-l taie, aşa cum L-a căutat, mai târziu, şi pe Pruncul-Iisus. Şi, de atunci, de la naşterea Bibliei, diavolul urmăreşte mereu această Carte a lui Dumnezeu.
La Ieremia, cap. 36, este cea dintâi Biblie tăiată şi aruncată în foc. De atunci, alte şi alte zeci de mii de Biblii au avut aceeaşi soartă. Mii şi zeci de mii de Biblii au fost smulse, în cursul veacurilor, din mâinile credincioşilor, fiind sfârtecate şi aruncate în foc. Cea mai prigonită Carte din lume a fost Biblia. Şi va fi până la sfârşitul veacurilor. Pentru că satan face totul ca s-o scoată din umblare şi să-i ţină pe oameni de partea lui şi departe de ea.
Biblia va fi apoi prigonită până la sfârşit, pentru că ea spune adevărul fără cruţare.
Împăratul Ioiachim s-a înfuriat şi a tăiat Biblia, deoarece Cuvântul lui Dumnezeu mustră păcatele poporului şi ale împăratului (Ier 36, 7). Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie nu cocoloşeşte păcatul; îl arată şi strigă după el fără nici o cruţare. Acel „Aşa zice Domnul!“ nu cruţă pe nimeni şi nimic. Proorocii au fost prigoniţi pentru acel: „Aşa zice Domnul!“. Şi tot pentru aceasta este urâtă şi prigonită şi Biblia.
O, prin câte prigoane a trecut Biblia! O istorie cu prigoanele Bibliei ar avea paginile cele mai mişcătoare. Dar Biblia a răzbit, pentru că milioane şi milioane de suflete s-au îndrăgostit de cuvintele ei şi au iubit-o până la moarte, gata să-şi dea şi viaţa pentru ea.
În Evul Mediu, Catolicismul scosese cu totul Biblia din umblare. Iar când Reforma a scos iarăşi Biblia în popor, s-au dat războaie întregi pentru Cuvântul lui Dumnezeu.
După ce poporul a gustat din Apa cea Vie a Scripturilor, era gata să-şi dea şi viaţa pentru a avea şi a-şi păstra Biblia. Când am fost în Elveţia, am văzut şi urmele luptelor şi jertfelor ce s-au dat pentru Biblie. Aşa e, spre pildă, purtarea eroică a credincioşilor din Salszburg, din anul 1731. Celor care apucaseră Biblia, printr-un edict regal, li se puse în vedere: ori se lasă de Biblie, ori trebuie să-şi părăsească avuturile şi ţara. Credincioşii aleseră exilul. Aleseră mai bine să se despartă de casele şi averile lor, decât să se despartă de Biblie. În toiul iernii, îşi puseră pe care cât mai puteau duce din avutul lor şi plecară în lume cu Biblia. Despărţiţi de casele şi avutul lor, mergeau pe drum citind din Biblie şi cântând.
Eroii Bibliei de la Salszburg au fost strânşi de pe drumuri de împăratul Germaniei de atunci şi colonizaţi în Prusia Orientală, unde urmaşii lor trăiesc şi azi. Dragostea lor pentru Biblie va rămâne ca o măreaţă pildă, până la sfârşitul veacurilor. Şi va rămâne ca o întrebare: oare dragostea noastră pentru Cuvântul lui Dumnezeu ajuns-a până să ne dăm şi averea pentru El?
Slăvit să fie Domnul! Dragostea pentru Biblie, pentru Cuvântul lui Dumnezeu, s-a trezit şi în ţara noastră. Facă Domnul Iisus ca această dragoste să cuprindă şi să aprindă toată ţara românească, umplând-o de roada bogată a faptelor bune.