LA PRAZNICUL ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI
I. Tâlcuitor, «Lumina Satelor» nr. 37 / 23 sept. 1923, p. 3
Acum joi avem praznicul înălţării sfintei Cruci, adică amintirea zilei când împărăteasa Elena a aflat sfânta Cruce pe care fusese răstignit Mântuitorul şi a dus-o la Ierusalim unde patriarhul Macarie a înălţat-o în mijlocul bisericii, ca să o poată vedea mulţimea poporului ce venise să i se închine.
Ca şi pe celelalte praznice, Biserica l-a rânduit şi pe acesta să culegem învăţături sufleteşti din el. Creştinilor! Să luăm aminte că noi nu înţelegem Crucea Mântuitorului aşa cum trebuie. De câte ori vedem semnul sfintei Cruci, de câte ori facem semnul sf. Cruci, trebuie să ne gândim la două lucruri:
1. Întâia dată trebuie să ne dăm seama că Hristos nu S-a răstignit pe cruce numai „pentru păcatul lui Adam şi mântuirea lumii”, ci Hristos S-a răstignit pentru mine şi tine, cititorule, pentru păcatele mele şi ale tale. Noi trebuie să simţim că păcatul ne apasă, ne sugrumă, ne doboară la picioarele Crucii, ca să strigăm: „Mântuieşte-ne, scapă-ne, Doamne Iisuse, că pierim!”. Numai simţind mai întâi greutatea păcatelor noastre vom simţi apoi darul Crucii lui Iisus, Care, prin jertfa Lui, ne iartă osânda şi ne face fiii lui Dumnezeu.
Nu este pe acest pământ o învăţătură mai minunată decât aceasta, că Iisus S-a răstignit pentru păcatele mele şi ale tale. Nu este în această lume o veste mai de bucurie decât aceasta, că Hristos ne-a şters pedeapsa şi ne-a făcut fiii lui Dumnezeu.
2. A doua oară, după ce ai înţeles că Hristos a murit pe cruce pentru tine şi iertarea ta, trebuie să te pui cu totul în slujba Lui, precum învaţă şi Ap. Pavel: „Şi pentru toţi a murit pe cruce Iisus, ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei, ci pentru Cel ce a murit pentru ei” (II Cor 5, 15). „Voi nu mai sunteţi ai voştri, căci aţi fost răscumpăraţi cu un preţ mare” (I Cor 6, 19). Dacă crucea şi jertfa lui Iisus te-a scăpat de la pieire, apoi tu trebuie să fii averea Celui răstignit. Mâinile tale, picioarele, ochii, vorbele, banii, averile şi toate lucrurile tale trebuie să le pui în slujba Lui.
Aceasta este înţelegerea cea adevărată a Crucii Mântuitorului şi numai această înţelegere îţi dă ţie, cititorule, puterea şi tăria să ieşi din păcat şi să te faci un creştin adevărat. Ai tu această înţelegere a Crucii lui Iisus? Dacă n-o ai, în zadar pui semnul crucii deasupra pe casa ta, iar înăuntru în casă trăieşti cu păcatul; în zadar îţi faci semnul crucii pe dinafară, în faţa ta, iar pe dinăuntru, inima ta stă încărcată de păcate. Noi românii ţinem foarte mult la semnul sf. Cruci şi bine facem, pentru că Crucea este temelia mântuirii noastre. Numai că ăsta-i răul, că faptele oamenilor nu se potrivesc cu mulţimea crucilor de prin satele şi oraşele noastre. Semnul Crucii trebuie să însemne dragostea, iubirea, pacea şi biruinţa Evangheliei lui Hristos în mijlocul oamenilor.
Uitaţi-vă în chipul de mai sus cum se vede la picioarele Crucii şarpele, adică diavolul, biruit şi omorât. Asta înseamnă că cel ce trăieşte în numele Crucii lui Hristos a biruit pe diavolul şi voile lui.
Cel ce trăieşte cu păcatul, adică cu voile diavolului, acela n-a cunoscut puterea Crucii şi n-a primit din darul ce-l dă jertfa lui Iisus de pe Cruce.
Ai primit tu, cititorule, acest dar al Crucii, ca să te mântui, sau stărui mereu în păcate şi cu păcatele tale baţi mereu cuie în mâinile şi picioarele Mântuitorului Hristos?