Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 26 septembrie:
„Pe când eu îi iubesc, ei îmi sunt potrivnici; dar eu alerg la rugăciune“ (Psalmi 109, 4).
De obicei, ori de câte ori unui om i se pare că este lovit pe nedrept,
ori bârfit şi învinuit fără temei,
ori judecat şi osândit pe nedreptate,
acel om, îndată, este ispitit să alerge la apărare şi la răzbunare, la dreptate şi la despăgubire.
Numai cel cu adevărat credincios, al cărui cuget este – şi se străduieşte să fie – curat înaintea lui Dumnezeu, numai acela va face altfel.
Numai acesta, simţindu-se adânc nedreptăţit, nu va alerga la dezvinovăţiri sau la judecăţi, nici nu va alerga la ceartă şi la revanşă,
ci va alerga la rugăciune.
Va spune: «Doamne, ai milă de fratele meu care m-a vorbit de rău, nefiind eu vinovat,
căci sufletul lui s-a acoperit de vina unei judecăţi nedrepte!» (Ioan 8, 15).
Iar dacă va avea totuşi o vină, atunci se va ruga:
«Doamne, merit să ispăşesc în felul acesta vina mea – chiar dacă n-ar fi atât de mare şi n-ar merita o aşa de aspră judecată – căci, dacă sufăr pe nedrept, ispăşind-o aici, nu-mi va mai fi judecată Dincolo!» (1 Tim. 5, 24).
Adevăratul credincios va alege totdeauna alergarea la rugăciune.
Acolo, stând la picioarele Domnului, inima lui se va linişti şi gândurile sale limpezite vor găsi măsura răbdării, a tăcerii şi a răspunsului său la învinuirile aduse.
În rugăciune va afla calea cea bună pe care trebuie s-o urmeze faţă de cei care au răspândit şi răspândesc lucruri neadevărate despre dânsul.
Va căpăta puterea de a-i înţelege şi de a-i ierta pe toţi vrăjmaşii şi bârfitorii săi.
Şi va căpăta milă şi iubire pentru ei.
Întărit şi răsplătit de aceste simţăminte, nu va dori o mai mare mulţumire ca iertarea şi iubirea – şi nu va mai alerga după alta.
Deplin încredinţat că Domnul îi va face odată dreptate, apărând cauza sa şi arătându-i nevinovăţia, credinciosul aşteaptă liniştit şi rabdă liniştit.
Singura lui durere este pentru soarta bârfitorului său, care, mai curând sau mai târziu, dacă nu se trezeşte din starea lui cea rea, va purta osânda pentru nelegiuirea pe care o face.
O, ce fericită este inima care e totdeauna gata să alerge la rugăciune!
Care, ori de câte ori este lovită şi bârfită, nedreptăţită şi păgubită,
sau înşelată, ameninţată sau zdrobită,
aleargă îndată la rugăciune
şi îşi caută la picioarele Crucii lui Hristos liniştirea şi vindecarea, mângâierea şi despăgubirea, apărarea şi dreptatea ei!
O, ce minunat ştie Harul Domnului nostru Iisus Hristos să-i dea inimii rugătoare toate acestea, împreună cu cea mai negrăită şi mai dulce bucurie a dragostei Lui răsplătitoare!
Dragă suflet cititor,
eu ştiu că şi tu ai fost de multe ori lovit şi bârfit pe nedrept,
dar nu ştiu de câte ori ai alergat atunci la rugăciune!
Mă tem că mai degrabă ai alergat la altceva.
Ştiu însă că dacă n-ai alergat la rugăciune, ci la răzbunare, niciodată n-ai putut găsi adevărata mulţumire şi despăgubire pentru sufletul tău.
Şi eu am fost aşa!… Dar până când n-am alergat la rugăciune pentru iertarea celui care mă nedreptăţea
şi până când n-am cerut Domnului puterea să iert din inimă şi să-I cer cu iubire îndurarea pentru mântuirea vrăjmaşilor mei,
n-am putut simţi pacea şi bucuria sufletului meu.
Însă când am făcut acest lucru, o nesfârşită răsplătire mi-a dăruit dragostea lui Hristos.
Iar acum ştiu că nu poate fi o mai mare fericire decât a te ruga şi a ierta.
De aceea te îndemn: roagă-te şi iartă!
Aleargă neîncetat la rugăciune şi la iertare, căci chiar dacă aceasta n-ar face nici un bine celor care îţi fac ţie răul, ţie însă îţi va da bucuria şi răsplata cea mai fericită
şi aici şi în viaţa cea veşnică.
Încearcă – şi vei vedea!
Preabunule Doamne, Părintele Iertării şi al Iubirii nesfârşite,
fii binecuvântat până în veci pentru toată bunătatea cu care Te-ai purtat şi Te porţi faţă de noi toţi, iertând şi iubind mereu!
Fii binecuvântat pentru mijlocul pe care ni l-ai lăsat şi nouă ca să ajungem la adevărata mulţumire
şi la deplina bucurie a sufletului, prin rugăciune şi iertare.
Te rugăm, dăruieşte-ne un duh adânc de rugăciune şi bunătate,
pentru ca totdeauna să fim gata de iertare şi iubire faţă de acei care se poartă nedrept şi necinstit cu noi.
Nu ne lăsa, Doamne, să alergăm la ceartă şi la judecată,
ci să alergăm la rugăciune şi la pace.
Căci numai aşa vom avea folos şi nu pagubă din toate lucrurile.
Te rugăm, iartă-ne, Doamne, ori de câte ori nu vom face sau n-am făcut astfel.
Şi nu ne mai lăsa să facem decât binele, spre a nu da nici chiar cel mai mic prilej cuiva să păcătuiască cu gura sau cu gândul din pricina noastră.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
Mai vinovat decât acela ce-aprinde-o casă şi-arde-un sat
e omul care clevetirea şi vorba rea a semănat,
că satul ars se mai reface şi omul iarăşi are-un rost,
dar, unde-aprinde bârfitorul, în veci nu este cum a fost!
*
Nu vorbi nicicând de nimeni decât ce-ai putea să spui
înaintea morţii tale
sau la-nmormântarea lui!
IISUSE, RUGĂCIUNEA NOASTRĂ
Iisuse, rugăciunea noastră
cu lacrimi o nălţăm spre Tine,
apleacă-Ţi Inima şi-ascultă
a noastre îndelungi suspine
şi-apleacă-Ţi Mâna Ta şi lasă
ca îndurarea Ta să vină
în ajutorul nostru, Doamne,
când calea-i de primejdii plină!
Iisuse Doamne, întăreşte
răbdarea noastră încercată,
acum, când peste noi vin valuri
mai crâncene ca niciodată,
nu ne lăsa-necaţi de ele,
nici nu lăsa să ne-ngrozească,
ridică-Te şi porunceşte
furtuna să se liniştească!
Iisuse,-n sfânta Ta Lucrare,
priveşte: câte duhuri rele
înşală, tulbură, dezbină
şi-aduc atâta rău cu ele!
Zdrobeşte-le puterea, Doamne,
şi-alungă-le cu-a Ta furtună,
ca-n fraţii noştri iar să cânte
întâia dragoste-mpreună!…