„«Daţi piatra la o parte!» a zis Iisus. Marta, sora mortului, I-a zis: «Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.»“(Ioan 11, 39)

Inima împietrită este cea mai mare şi cea mai vrăjmaşă piedică în calea oricărei învieri şi în calea oricărei mântuiri.
Dacă nu poţi să mergi la fratele tău sau la vecinul tău, dacă nu-l poţi iubi şi ierta, dacă nu poţi face nici un bine cuiva – atunci, vinovată este numai inima ta, care s-a împietrit faţă de acela căruia îi eşti dator toate acestea!
Poate că, faţă de toţi ceilalţi, inima ta este moale, caldă, simţitoare, dar în partea dinspre acela căruia nu-i mai poţi face bine, inima ta ţi s-a împietrit! Atunci, dă piatra la o parte!

Dacă nu poţi asculta Cuvântul cel Sfânt al lui Dumnezeu, cu o inimă primitoare, smerită şi înfrânată, dacă nu poţi simţi dragoste fierbinte de Hristos şi dacă nu poţi urma cu temere sfântă toate îndemnurile Duhului Sfânt, atunci asta este din pricina împietririi inimii tale (Rom. 2, 5)… Atunci cutremură-te şi începe să plângi, până ţi se va da piatra la o parte.

Ia seama, cât se mai zice «astăzi», despietreşte-ţi inima şi primeşte-L pe Domnul Iisus Hristos acum!
Şi primeşte cu ascultare sfatul şi chemarea fraţilor!
Deschide-ţi inima ta astăzi, până când nu este prea târziu şi până când nu te vor îngropa neascultarea şi păcatul în vreo peşteră în care vei pieri pe vecii vecilor! (Evrei 3, 13).
Dacă nu poţi primi sfaturile frăţeşti, lacrimile lor şi îndemnurile, mustrările mântuitoare şi chemările stăruitoare la îndreptare – atunci asta este un semn rău de împietrire a inimii.
Dacă respingi tot ce-ţi vine de la Domnul prin fraţii tăi, spre a te face ca să părăseşti păcatul în care trăieşti şi să părăseşti calea rătăcirii pe care înaintezi – atunci, vai ţie şi inimii tale, dacă nu dai piatra asta la o parte!
Dacă la toate îndemnurile bune tu poţi rămâne nepăsă-tor şi nemişcat – de vină este numai inima ta mândră şi neascultătoare, robită şi orbită de împietrirea rătăcirii.
O, ce viitor grozav o aşteaptă pe o astfel de inimă împietrită! Căci, adesea, cu o astfel de piatră, omul trufaş nu mai vine niciodată la Hristos, fiindcă nu vrea să se mai pocăiască.

O inimă care sfătuieşte rău sau la împotrivire,
o inimă care e plină de trufie, de încăpăţânare sau de nepăsare şi de porniri desfrânate, trupeşte sau sufleteşte,
sau de neruşinare şi de îndărătnicie – niciodată nu poate ajunge decât rău.

Frate sau soră, care ai ajuns în această stare nefericită, cum să te mai zguduie Dumnezeu? Cum să mai fie mân-tuire pentru tine, dacă nu te despietreşti?
Dacă nu asculţi nici Cuvântul Domnului, nici pe fraţii tăi, trimişii Domnului, pe cine vrei să mai asculţi? (Luca 16, 31).
Cine ar mai învia din morţi mai înalt decât Hristos, Care îţi porunceşte să-ţi dai piatra la o parte, ca să te mai poată învia?
Sau decât acei pe care Hristos i-a înviat şi i-a despietrit, pe care tu îi cunoşti că au fost fraţii tăi, iar acuma nu-i as-culţi!

Dragă frate, dragă suflete, în oricare din aceste stări de împietrire s-ar găsi inima ta, te rog, în numele Domnului, dă piatra la o parte! Dă chiar astăzi la o parte piatra care te împiedică să vii la Domnul, să te predai Lui, să te hotărăşti pentru El!
Dă chiar acum la o parte piatra despărţirii de fraţi, ori-care ar fi aceasta – şi vino la adunarea lor!
Dacă o piatră te împiedică să mergi la fratele tău, la veci-nul tău, la de-aproapele tău…,
dacă o neînţelegere, o altă învăţătură, o ură de vreun fel, o pizmă veche sau nouă te-au rupt de cineva de un timp îndelungat – sau numai de ieri, dă chiar acum această piatră la o parte şi mergi, cerân-du-ţi iertare sau dându-i tu iertare.
Niciodată nu-i mai fericită inima ca după o împăcare şi o iertare adevărată!

Sau dacă, din partea Domnului şi a Lucrării Sale, fraţi iubiţi te cheamă şi te opresc cu lacrimi de la un păcat sau de la o dezbinare – dă-ţi piatra inimii la o parte şi ascultă-i!
Niciodată când am ascultat de fraţi n-am ajuns rău şi n-am regretat nici unii, dar când n-am ascultat, totdeauna am cules numai dureri şi nenorociri, căci neascultarea totdeauna duce la rău.
Să luăm bine seama la aceste îndrumări, până când vremea salvării n-a trecut!
Căci şi mântuirea îşi are o vreme a ei. Dacă trece, totul e zadarnic!

O Mare şi Bun Dumnezeul nostru,
fii binecuvântat pentru mila Ta îndelungă şi pentru chemările Tale stăruitoare pe care le-ai avut faţă de toţi cei a căror inimă învârtoşată de nepăsare a ajuns împie-trită şi nesimţitoare!
Tu, al Cărui foc ceresc poate să topească şi să moaie orice piatră, moaie şi topeşte toate inimile trufaşe ori necredincioase, ori nehotărâte şi fă-le să asculte chiar acum chemarea mântuirii şi să Ţi se predea Ţie, spre mântuirea lor.
Moaie şi topeşte, Doamne Iisuse, inimile pe care duş-măniile, certurile, dezbinările, mâniile şi lăcomiile le-au împietrit faţă de ai lor şi nu mai merg, de ani de zile, unii la alţii.
Fă-i ca să se poată smulge şi să poată merge cu dra-gostea şi iertarea lor la cei cu care sunt certaţi – sau cu smerenie şi mărturisire sinceră.
Moaie şi topeşte, Doamne Iisuse, împietrirea inimilor neascultătoare, care, amăgite şi biruite de diferite păcate, se abat spre credinţe străine şi nu ţin seama de sfatul frăţesc.
Moaie-le şi le topeşte, Doamne Iisuse, până când nu vor fi zdrobite de pedeapsa Judecăţii Tale drepte şi muiate de focul cel veşnic.
Amin.

Traian Dorz, HRISTOS – ÎNVIEREA NOASTRĂ