De ce te-ascunzi în spatele iubirii
înfăptiundu-ţi groaznica trădare?
Mai ştim o iudă ce, c-o sărutare,
nălţa hristoşi pe crucea răstignirii.
O, Oastea nu-i a noastră şi n-o lasă
Hristos s-o nimicească trădătorul.
Dar vai de cel ce luptă cu-adevărul,
slujind păruta dragoste frumoasă.
O, nu-i iertat cel ce se-ndepărtează,
nesocotindu-şi leagănul şi vatra.
Cel care-aruncă-n Adevăr cu piatra
şi-n numele iubirii-apoi trădează.
Tu nu-mbrăca în hainele iubirii
şi-n milă duhul vânzător de frate,
că nici o Golgotă nu te mai poate
întoarce-apoi pe calea mântuirii.
Nu poate-un brad pe două culmi să crească
şi nici o Evă cu doi soţi să fie;
şi mamonei şi lui Hristos, se ştie
că-n veci nu poate nimeni să slujească.
Deci astăzi, cât mai poţi încă-nţelege,
alege-a adevărului lumină.
Iubind pe oameni, nu cumva să-ţi vină
să le iubeşti şi-a lor fărădelege.
Lidia Hamza