De la nunta cea din Cana,
pe oriunde ai umblat,
pân-la Golgota, Iisuse,
de mulţime-ai fost urmat…
În pustie Te-nsoţiră,
urmărindu-Ţi ochii blânzi,
Tu le-ai dat Cuvânt şi pâine
la-nsetaţi şi la flămânzi.
Lângă mare-au fost cu Tine,
ascultând nesăturaţi,
Tu le-ai dat Cuvânt şi apă
la flămânzi şi la-nsetaţi.
Sus pe munte, când Cuvântul
cuprindea pe fericiţi,
cum se bucura mulţimea
celor goi şi asupriţi!
Când le vindecai bolnavii
şi-nviai pe morţii lor,
Te înconjura mulţimea
nesfârşită de popor.
Totdeauna alinare
dând acelor din nevoi,
nu Te părăsea mulţimea
celor blânzi,
flămânzi şi goi.
Numai când erai pe Cruce
în dureri şi-n chinuri mari,
toţi Te-au părăsit, Iisuse,
şi-ai rămas cu doi tâlhari.
Traian DORZ