„Şi i-a zis: «Du-te de te spală în Scăldătoarea Siloamului!» (care, tălmăcit, însemnează: Trimis). El s-a dus, s-a spălat şi s-a întors văzând.“ (Ioan 9, 7)

Ascultarea poruncii este şi verificarea credinţei!
Nu porneşte la drum acela care nu crede că va ajunge şi nu se osteneşte să semene şi să plivească răbdător acela care nu are nici o nădejde să culeagă.
Orbul n-a primit decât o poruncă: «Du-te de te spală!» şi nici măcar n-a fost însoţită de făgăduinţa vindecării ascultarea de această poruncă. Totuşi el a pornit, fiindcă a avut credinţă în Acela Care i-a spus: Du-te! Asta este credinţa!
Mântuitorul i-a spus orbului să meargă până la scăldă-toarea Siloamului. Iar orbul n-a întrebat pe Domnul: De ce tocmai până acolo? Dumnezeu Îşi are planurile Sale şi gândurile Sale cu fie-care suflet pe care vrea să-l mântuiască! Cine vrea să fie mântuit, acela trebuie să facă întocmai cum spune Hristos. Nu altfel!
Trebuie să meargă până unde îi spune Domnul, nu mai puţin, şi să pornească atunci când îi spune El, nu mai târziu, şi să se ducă acolo unde îl trimite El, nu în altă parte.
Şi chiar dacă omului i s-ar părea că există o altă cale şi un alt loc mai potrivit, chiar dacă mii de predicatori şi promisiuni l-ar chema în altă parte, credinţa ascultă întocmai cum a primit.
Ascultă chiar şi atunci când nu poate să înţeleagă de ce i se cere atât.
De ce trebuie să fie trimisă tocmai acolo. Şi de ce trebuie să fie supusă tocmai aşa.
Credinţa adevărată şi sinceră ascultă întocmai de Cuvântul Domnului şi ascultă mai ales cu atât mai mult tocmai atunci când nu poate înţelege de ce i se cere aşa!
Cuvântul lui Dumnezeu este Apa… (Ioan 4, 14). Dar sunt anumite locuri unde în această Apă este «scăl-dătoare», locuri unde Apa aceasta se împarte egal şi potrivit, şi în-deajuns pentru toţi şi peste toţi…, locuri unde, toţi cei care au nevoie să se spele, pot afla loc potrivit, pot afla apă potrivită şi pe măsura trebuinţei lor, potrivit nevoilor fiecăruia.
Hristos trimite pe fiecare acolo. Hristos acolo te trimite şi pe tine. Iar tu trebuie să mergi la adunare, la biserică, la asculta-rea Cuvântului Său, pentru ca să te speli, nu pentru ca să te murdăreşti şi mai tare.
Trebuie să mergi ca să asculţi şi să ţii întocmai învăţă-tura de acolo, de la adunarea şi biserica ta. Trebuie să mergi la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu acolo, pentru a te face mai bun, nu ca să te faci mai rău (1 Cor. 11, 17). Domnul Iisus îţi porunceşte să mergi acolo ca să te speli. Ia deci fiecare strop de Apă, fiecare cuvânt, ca şi cum ar fi anume pentru tine. Şi lasă-l să te spele de orice întinăciune şi de orice erezie, fiindcă numai dacă faci aşa, ai să te întorci văzând bine.
Chiar şi cuvântul care nu ţi-ar fi adresat ţie, ia-l pentru tine!…
Nu face ca alţii, care resping şi aruncă de la ei chiar şi cuvântul care le este adresat numai lor. Aceştia, fiindcă nu se lasă spălaţi, rămân veşnic negri şi murdari, ca roata morii care, deşi veşnic este tot sub revărsarea apei, tot neagră rămâne veşnic. Pe aceasta numai focul o mai schimbă! Aşa va fi şi cu cei care merg la auzirea Evangheliei, dar n-o primesc!
Primeşte învăţătura, îndreptarea şi mustrarea fraţilor şi a Bisericii. Fii smerit şi fii cu toată ascultarea de învăţătura cea bună!… Spală-te cu toată apa de la „scăldătoarea“ Evangheliei, ca să ţi se ducă toată murdăria minţii şi a inimii tale, a trecutu-lui şi a prezentului tău.
Când te întorci înapoi să nu mai fii tot aşa cum te-ai dus. Să fii fără de tină şi fără orbie! Spală-ţi mai ales ochii, căci numai cine are ochii curaţi acela vede desluşit.
Numai cine are ochii curaţi vede bine, şi nu rău, acela vede adevărul, acela vede împărăţia lui Dumnezeu, şi acela vede cu iubire şi cu limpezime Calea. Şi o ţine.
Nu-ţi spăla numai mâinile, ca Pilat, găsind totdeauna argumente spre a te dezvinovăţi sau spre a te îndreptăţi, în loc să te îndrepţi cu fapta şi să te osândeşti cu vorba.
Nici nu-ţi spăla numai picioarele, cum fac destui alţii, ci spală-ţi inima.
Nici nu-ţi spăla numai faţa, cum fac fariseii, care umblă mereu să arate oamenilor că sunt neprihăniţi, că sunt plini de dragoste, chiar şi atunci când sunt nişte dezbinaţi, nişte îngrăşaţi şi nesupuşi ambiţioşi şi egoişti.
Ci spală-ţi ochii! Adică ferestrele sufletului tău, prin care se uită alţii la tine şi tu la alţii.
Ca să te poţi vedea vinovat şi orb pe tine, ca să poţi vedea curat pe Dumnezeu şi frumos pe de-aproapele tău. Adică să umbli cu fapta în învăţătura lui Hristos şi cu ascultare în dragostea Lucrării Sale.

Doamne Iisuse, Vindecătorul Unic şi Adevărat, Te rog, unge-mi şi mie mereu ochii şi sufletul cu mila şi înţelepciunea Ta şi spală-mi-i mereu cu învăţătura şi cu mustrările Tale, spre a putea vedea şi umbla mereu smerit pe drumul cel bun şi pe urmele Tale cele sfinte, împreună cu toţi ai Tăi şi în mijlocul lor.
Nu lăsa ceaţa trufiei peste inima mea, nici acoperitoarea făţărniciei peste ochii mei, pentru ca nu cumva, orbit de acestea, să cad în ispita celui rău.
Ci, urmând cu ascultare totdeauna îndrumarea Ta, prin Cuvântul Tău şi prin fraţii mei, să mă mântuiesc, ascultând de Tine şi de ei. Amin.

Traian Dorz, HRISTOS –VINDECĂTORUL NOSTRU