Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 23 septembrie:
„Dumnezeu a vorbit în sfinţenia Lui: „Voi birui, voi împărţi Sihemul, voi măsura Valea Sucot;“ (Psalmi 108, 1).
Chiar dacă nu ne-ar mai vorbi Dumnezeu nici prin minunile arătate nouă, zilnic, în tot ce vedem şi auzim, vina noastră n-ar fi mai mică, fiindcă noi avem Biblia.
Chiar dacă nicăieri nu s-ar mai citi sau vesti Evanghelia, Cuvântul vorbit şi scris al lui Dumnezeu către oameni, noi toţi ştim acest Cuvânt.
Chiar dacă nici o rugăciune nu ne-ar mai fi ascultată, totuşi vinovăţia noastră n-ar scădea întru nimic, fiindcă noi nu suntem în necunoştinţă de voia lui Dumnezeu,
căci noi am auzit glasul Lui,
noi am văzut lucrările Lui
şi nouă ne este cunoscută voia Sa – aşa că n-avem nici o dezvinovăţire (Rom. 1, 20-21).
Dumnezeu ne-a vorbit de-ajuns în Trecut, iar noi toţi am auzit destul de mult şi destul de puternic glasul Său. Dumnezeu ne-a vorbit prin profeţii din Vechime, prin care ne-a încunoştinţat mai dinainte de tot planul Său spre mântuirea noastră, în multe rânduri şi în multe feluri (Evrei 1, 1).
Ne-a vorbit apoi, ca niciodată mai limpede şi mai cald, mai iubitor, mai dulce şi mai zguduitor, prin Fiul Său Însuşi, prin Iisus Hristos, Care este Cuvântul Său Întrupat. El ne-a făcut cunoscută toată voia Tatălui şi tot planul Său mântuitor faţă de noi,
într-un chip mai strălucit şi mai puternic decât orice glas,
prin vocea Sângelui Său
şi prin Jertfa Crucii Sale (Evrei 1, 2-4 şi 12, 24; Ioan 15, 15).
Dumnezeu ne-a vorbit prin înaintaşii noştri, vestitorii soliei Sale, care nu s-au ferit să ne facă cunoscut tot planul lui Dumnezeu, neascunzând nimic din ceea ce ne era de folos nouă spre mântuire (Fapte 20, 20-27).
Ne-a vorbit prin părinţii noştri,
prin învăţăturile primite,
prin tot ce am auzit de la îndrumătorii noştri credincioşi, din copilărie până astăzi.
Ne-a vorbit prin conştiinţa noastră,
prin binele pe care ni l-a făcut,
prin soarele Său şi prin ploaia Sa,
prin timpurile roditoare sau prin cele ce ne-au zguduit,
prin bucuriile cu care a umplut inimile noastre sau prin suferinţele şi neliniştile pe care le-am simţit,
prin belşugul Său sau prin încercările Sale.
Numai dacă am vrut să ne uităm cu băgare de seamă la toate acestea şi dacă am desluşit în ele glasul lui Dumnezeu (Fapte 14, 17 şi 17, 26-29; Rom. 1, 19-21).
O, de câte ori şi în câte feluri ne-a vorbit El!
Cu câtă răbdare şi tărie, cu câtă bunătate şi iubire, şi durere ne-a vorbit nouă Dumnezeu!
Care dintre noi va putea spune vreodată şi se va putea dezvinovăţi în faţa Judecăţii Sale că n-a auzit pe Dumnezeu, vorbindu-i?
Care ureche n-a auzit
sau care ochi n-a văzut?
Care inimă sau minte n-a fost cercetată de glasul lui Dumnezeu în vreun fel,
în vreun timp şi în vreo împrejurare din viaţă?
Nici unul dintre noi nu va avea nici o dezvinovăţire în privinţa asta, fiindcă tuturor şi fiecăruia din noi Bunul Dumnezeu ne-a vorbit pe înţelesul nostru.
Numai că unii am vrut să-L ascultăm, alţii n-am vrut.
Şi uneori am vrut să împlinim voia şi Cuvântul Lui, alteori n-am vrut.
Dar Dumnezeu încă n-a tăcut totuşi faţă de noi.
El ne vorbeşte mereu şi azi, numai că, adesea, noi nu vrem să-L ascultăm, şi mulţi dintre noi pretind ca lor să le vorbească Dumnezeu pe alte căi decât cele prin care le vor-beşte El tuturor conştiinţelor.
Bogatul nemilostiv şi neascultător pretindea ca Dumnezeu să vorbească alor lui prin morţi înviaţi sau prin îngeri trimişi special (Luca 16, 27-31).
Dar i s-a răspuns că Dumnezeu nu vorbeşte altfel decât prin trimişii Săi.
Cine îi ascultă pe ei, Îl ascultă pe El,
iar cine îi nesocoteşte pe ei, Îl nesocoteşte pe El (Luca 10, 16).
Ia seama şi tu, acela care nu vrei să asculţi îndemnurile şi rugăminţile,
sau chemările şi mustrările,
ori cântările sau lacrimile fraţilor tăi! Ale acelora care îţi vorbesc pentru întoarcerea ta, în numele lui Hristos şi a Lucrării dragostei Sale! (Evrei 12, 25-26).
Ia seama, căci toate acestea sunt graiul lui Dumnezeu. Şi nu te înşela că El îţi vorbeşte ţie altfel!
Atotputernic Dumnezeul nostru, mărire Ţie!
Mărire îndelung-răbdării şi bunătăţii Tale, Doamne, cu care ne-ai vorbit de atâta vreme şi în atâtea feluri fiecăruia din noi, pe toţi chemându-ne cu dragoste la ascultarea de voia Ta.
Mărire Ţie, Doamne, pentru iubirea pe care ne-ai arătat-o neîncetat şi cu care n-ai încetat să ne vorbeşti mereu, apropiindu-Te de noi,
chiar dacă de nenumărate ori nepriceperea sau nebunia noastră Te-au respins.
O Doamne, Te rugăm, nu înceta a ne vorbi cu dragostea şi cu bunătatea Ta fiecăruia din noi,
până când toţi vom asculta glasul Tău şi vom veni cu toţii la Tine.
Nu ne lăsa, Doamne, pe nici unul să rămânem în neascultare, căci vai de acela căruia Tu nu-i vei mai vorbi spre mântuire!
Vai de acela care, după o viaţă de neascultare, va mai auzi graiul Tău numai după Judecata din Urmă!
Aceasta va fi osânda şi blestemul veşnic (Mat. 25, 41).
Doamne, ai milă de toţi!
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
Foloseşte orice clipă ce-ţi rămâne de trăit,
căci şi zilele-s mai scurte după ce-ai îmbătrânit,
întrebuinţează bine orice zi şi orice ceas
ca să poţi avea odihnă dincolo de-al morţii pas!