Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 24 iulie:
„Dumnezeu stă în adunarea lui Dumnezeu; El judecă în mijlocul dumnezeilor“ (Psalmi 82, 1).
În mijlocul unora dintre cele mai luminoase învăţături ale Sale, Domnul Iisus Hristos a făcut preaiubiţilor Săi ucenici dulcea şi scumpa făgăduinţă că oriunde sunt doi sau trei adunaţi în numele Lui, sau pentru numele Lui,
În mijlocul unora dintre cele mai luminoase învăţături ale Sale, Domnul Iisus Hristos a făcut preaiubiţilor Săi ucenici dulcea şi scumpa făgăduinţă că oriunde sunt doi sau trei adunaţi în numele Lui, sau pentru numele Lui,
va fi şi El în mijlocul lor (Mat. 18, 20).
Iar în clipa despărţirii de ei de pe pământ, la Înălţarea Lui la cer, Mântuitorul Preaiubit le-a mai repetat, încă o dată, această preadulce făgăduinţă,
pe care le-o mai amintise de multe ori,
spre a nu o mai uita niciodată (Mat. 28, 20).
Din timpurile străvechi,
de când Domnul Dumnezeu îngăduise să I se zidească un Sfânt Lăcaş,
în care să fie chemat numai Numele Său
şi în care să se poată înfăţişa înaintea Sa toţi închinătorii Săi,
Dumnezeu a dorit mereu să petreacă în mijlocul oamenilor,
ca să le asculte rugăciunile
şi să-i binecuvânteze (2 Cron. 7, 15-22).
Dar i-a înştiinţat cu tărie că va fi acolo, că îi va asculta şi îi va binecuvânta
numai atâta vreme cât ei vor trăi în curăţie şi în ascultare de voia Sa…
Iar, când nu vor mai avea inimile îndreptate spre ascultare, pedeapsa Lui nu va întârzia să vină asupra lor
şi nu numai asupra lor, dar şi asupra locului aceluia.
Din felul cutremurător în care toate înştiinţările Domnului s-au împlinit întocmai,
aşa cum fuseseră spuse faţă de cei din vechime, se poate vedea cât de adevărate sunt cuvintele lui Dumnezeu şi cât de întocmai aşa se împlinesc toate făgăduinţele Lui faţă de oameni în orice vreme.
Iată cât de atent urmăresc ochii Domnului tot ce se petrece înaintea Feţei Sale şi astăzi, pretutindeni, şi tot ce se face în numele Său!
Cât de mult ţine El la sfinţenia Case Sale şi cum răsplăteşte El fiecăruia din cei care merg în adunarea Lui, după cum merită fiecare (2 Cron. 6, 30).
O, închinători ai Domnului şi slujitori ai Lui, voi, toţi cei care vă adunaţi în numele Lui şi pentru El,
cu ce inimă plină de evlavie
şi cu ce frică sfântă ar trebui să ne înfăţişăm noi toţi, totdeauna, înaintea Domnului Dumnezeu în lăcaşul Său
şi în adunarea Sa, unde stă El!
Cum ar trebui să vorbim şi să tăcem acolo!
Cum ar trebui să mergem şi să stăm acolo în faţa Lui!
Cum ar trebui să mărturisim şi să ascultăm cuvintele Lui!
Cum ar trebui să ştim mereu şi să nu uităm niciodată că Dumnezeu Însuşi stă acolo, binecuvântând şi judecând.
Ca să ne învrednicim de binecuvântarea şi nu de judecata Lui.
Nu în orice adunare este Dumnezeu. Ci numai în adunarea Lui.
Dragă suflete, ia bine seama şi te fereşte de toată adunarea cea fără Dumnezeu!
Fereşte-te de adunările păcatului şi ale desfrânării,
de ale neascultării şi ale rătăcirilor,
de ale minciunii şi ale batjocoririi.
Ca nu cumva, pe neaşteptate, să vină acolo mânia lui Dumnezeu, în vreun fel, peste ei. Şi să te afle şi pe tine în mijlocul acelora.
Mergi numai în adunarea lui Dumnezeu
şi ai grijă ca toată vremea cât eşti acolo să petreci numai în chip vrednic de Faţa Domnului, în rugăciuni, în cereri şi mulţumiri (Efes. 6, 18).
Nu asculta la cei care vorbesc cu uşurătate vinovată sau în chip batjocoritor despre adunarea Bisericii lui Dumnezeu
şi despre lăcaşul bisericii, unde se fac slujbele Lui.
Fiecare din cei care sunt ispitiţi să păcătuiască acolo, vor fi judecaţi de Dumnezeu Însuşi, deci nu te face tu judecătorul lor!
Dar vor fi judecaţi şi aceia care se vor lăsa ispitiţi să vorbească în chip batjocoritor despre lăcaşul Domnului, din pricina celor nevrednici de slujba Lui (Rom. 14, 4-12).
Tu, în Casa Domnului, să nu judeci pe nimeni, decât pe tine şi păcatele tale!
Dar roagă-te şi iartă-i pe toţi, ca să poţi fi şi tu iertat! (Mat. 6, 14-15).
Slavă veşnică Ţie, Marele nostru Dumnezeu Veşnic,
în lăcaşul Tău şi în adunarea Ta,
oriunde şi oricând!
Te rugăm, curăţeşte-ne tuturor inimile şi gândurile, pentru ca ori de câte ori ne adunăm în numele Tău, să poţi şi Tu petrece cu bucurie în mijlocul nostru,
ascultând cântările noastre,
binecuvântând cuvintele noastre,
primind rugăciunile noastre
şi privind totdeauna cu bucurie la unitatea iubirii desăvârşite dintre noi, la dragostea şi la părtăşia de simţire şi de gândire pe care o avem.
Sfinţeşte, Doamne Iisuse, şi înmulţeşte-i pe slujitorii Tăi
şi binecuvintează-i pe toţi închinătorii Tăi de fiecare dată.
Îndepărtează cu răbdare şi cu bunătate din ei şi dintre ei tot ceea ce este potrivnic lăcaşului Tău şi dragostei Tale sfinte şi fă ca să crească tot mai mult respectul Numelui Tău din pricina slujitorilor Tăi,
a unităţii lor şi a adunării şi Bisericii Tale.
Amin.
*
Cuvinte înţelepte:
„Dacă viaţa noastră se izbeşte de atâtea neajunsuri, dacă zi de zi se aud atâtea tânguiri pentru atâtea poticniri ce se văd la sate, ca şi la oraşe şi în întreg cuprinsul ţării, pricina este că oamenii au părăsit Biserica, s-au abătut de la învăţăturile ei, nu mai este ea farul de lumină care să ne lumineze cărările vieţii…“ (Preot Iosif Trifa).
*
Virtutea ta se vede cel mai adeseori
din cu ce fel de prieteni şi lucruri te-nconjori.