Traian Dorz, Hristos, Comoara Psalmilor
Meditația zilei, 22 august:
„Doamne Dumnezeul răzbunărilor, Tu, Dumnezeul răzbunărilor, arată-Te!“ (Psalmi 94, 1)
Nenumărate sunt locurile din Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu unde ni se spune cât de îndelung răbdător şi de plin de bunătate este Dumnezeu…
Cât de blând, de iubitor şi de milostiv este El!…
Cât de plin de îngăduinţă răbdătoare faţă de cei care vin la El cu lacrimi, cu sinceritate, cu smerenie, ca să-I ceară Lui ajutorul, iertarea şi mântuirea lor.
Cum până la al miilea neam este gata să-Şi arate El mila Sa faţă de cei care se tem de El şi păzesc poruncile Lui!…
Dar sunt şi câteva locuri în Sfânta Scriptură unde ni se arată, cu destulă tărie şi cu destulă limpezime,
şi Faţa cealaltă, tot aşa de adevărată a Lui Dumnezeu, şi anume: Faţa Lui răzbunătoare şi mânioasă împotriva păcatului neplâns şi nepărăsit de om până la moartea sa.
Este Faţa judecătoare şi pedepsitoare a călcării Voii Sale şi a Dreptăţii Lui sfinte şi veşnice de către oricine face asta fără a se întoarce niciodată.
Dacă este fericit acela care are a face cu Faţa Domnului cea plină de lumină, de bunătate şi dragoste, în vremea îndelungii Lui răbdări, căutând această Faţă spre mântuirea şi iertarea sa veşnică (2 Petru 3, 15),
apoi, este grozav lucru să ai a face cu Faţa cea întunecată, mânioasă şi răzbunătoare a lui Dumnezeu, atunci când vremea mântuirii este trecută (Luca 19, 44) şi când lucrurile care puteau să-ţi dea pacea au fost ascunse de ochii tăi,
din pricina necredinţei şi a nepăsării tale care n-au vrut să ţină în seamă vremea harului (Luca 19, 42).
Mânia cea dreaptă, dar necruţătoare, a lui Dumnezeu este gata să se descopere împotriva oricăror necinstiri ale Numelui şi ale Voii lui Dumnezeu
şi împotriva oricărei nelegiuiri ale oamenilor, care sugrumă adevărul şi-l înăbuşă în nelegiuirea lor (Rom. 1, 18).
Această mânie va veni sigur şi cumplit, pe neaşteptate (2 Petru 3, 10)!
Însă, pentru că mânia lui Dumnezeu nu pedepseşte îndată, pentru că puterea cea răbdătoare a Lui nu-l trăsneşte pe cel nelegiuit chiar în clipa când săvârşeşte nelegiuirea, asta totuşi nu înseamnă că lui Dumnezeu prea puţin Îi pasă de nelegiuire şi de cel care o face (Iov 35, 15).
Ci Dumnezeu are o îndelungă răbdare faţă de toţi, pentru că doreşte ca nici un ticălos să nu piară în ticăloşia lui,
ci să-i vină odată mintea sănătoasă şi, văzându-şi ticăloşia sa, să se ruşineze şi să se îngrozească, să se căiască şi să se întoarcă…,
primind astfel iertarea şi mântuirea Sa (2 Petru 3, 9).
O, cât de nemărginit de bun este Dumnezeu! Dar şi când îndelungata vreme a răbdării Lui va fi trecut, tot aşa de mare va fi şi pedeapsa Lui.
Răbdarea îşi are totuşi vremea ei şi toate se sfârşesc odată. Şi, precum a fost de lungă răbdarea, tot aşa va fi de cumplită pedeapsa care va urma pentru toţi cei care au rămas nepăsători la chemările şi aşteptările lui Dumnezeu (Efes. 5, 6; Col. 3, 6; Evrei 10, 31).
Cu Dumnezeul răzbunărilor vor avea a face toţi acei care păcătuiesc cu voia după ce au primit cunoştinţa adevărului,
care şi-au părăsit frăţietatea lor şi biserica lor, care şi-au lăsat credinţa dreaptă şi învăţătura cea adevărată în care fuseseră născuţi şi crescuţi prin Duhul Sfânt (Evrei 10, 25-26).
Toţi aceştia, care au fost luminaţi o dată, care au gustat odată harul lui Dumnezeu şi s-au făcut odată părtaşi Duhului Sfânt şi Cuvântului cel bun al lui Dumnezeu şi puterilor veacului viitor
şi care totuşi au căzut, nu mai pot fi reînnoiţi şi ridicaţi niciodată (Evrei 6, 4-6).
Ei, ştiind hotărârea lui Dumnezeu: că cei care trăiesc în păcat şi nu se întorc sunt vrednici de moarte, totuşi nu numai că săvârşesc cu lăcomie orice fel de păcate, dar şi găsesc de buni pe cei care fac nelegiuirile (Rom. 1, 32).
Ei sunt acei care, auzind, n-au ascultat (Prov. 1, 24-28).
Ei sunt acei care s-au împietrit şi vor rămâne veşnic aşa (Evrei 3, 15-19).
O, Preabunule Tatăl Ceresc
şi Dumnezeul nostru Cel Preabun şi îndelung răbdător,
Ţie ne închinăm, Doamne, şi pe Tine Te lăudăm, mulţumindu-Ţi pentru îndelunga Ta bunătate şi răbdare cu care ne-ai chemat, ne-ai aşteptat şi ne-ai iertat şi pe noi!
Ne închinăm Feţei Tale iubitoare, luminoase şi mântuitoare, dorind să avem totdeauna a face numai cu Faţa aceasta a Ta, Doamne.
Cutremuraţi de teamă, ne rugăm să ne fereşti de orice păcat care ar aduce după el peste noi şi peste urmaşii noştri mânia şi răzbunarea Ta.
Deschide-ne, Doamne, ochii şi mintea, pentru ca, văzând cum vine peste alţii mânia Ta, să ne îngrozim de rău, să fugim de păcat şi să ne lipim tare de Tine,
ca nu cumva, căzând în neascultare, să cădem în răzbunarea Ta.
Ai milă, Doamne, de toţi cei care sunt gata să vină peste ei mânia Ta din pricina nelegiuirilor lor,
dă-le teamă de pierzarea care îi aşteaptă – şi fă-i să vină la Tine, ca să poată fi şi ei mântuiţi.
Amin.
*
* *
Cuvinte înţelepte:
„Judecata e deja la uşă! Dar chiar de n-ar fi aşa de aproape, tot n-ar trebui să fim fără griji. Sfârşitul vieţii fiecăruia are aceeaşi putere pentru cel chemat la viaţa viitoare ca şi sfârşitul lumii!»“ (Sf. Ioan Gură de Aur).
*
„Oricât de tare ai fi, nu te încrede în tine, ci priveghează şi te roagă neîncetat, căci «trupul este neputincios»! (Mat. 26, 41). Iar dacă ai căzut, nu te lăsa târât mai departe, ci mai degrabă aleargă la harul căinţei. «Căderea lui David – zice Sf. Ioan Gură de Aur – trebuie să se facă nouă pricină de sculare. Acest viteaz bărbat s-a rănit, a căzut şi s-a sculat, ca tu din amândouă să câştigi: şi din căderea şi din ridicarea lui. Stricarea de corabie a dreptului se face liman de scăpare păcătosului.»“ (Preot Iosif Trifa).