Iisus i-a răspuns: „Eu am vorbit lumii pe faţă; totdeauna am învăţat pe norod în sinagogă şi în Templu, unde se adună toţi iudeii şi n-am spus nimic în ascuns…“. (Ioan 18, 20)

Dacă întrebarea este răuvoitoare, răspunsul trebuie să fie atent.
Dacă cel care întreabă este un vrăjmaş viclean, cel care trebuie să răspundă să fie foarte înţelept.
Cu cât întrebarea este mai grăbită, răspunsul trebuie să fie mai încet. Cu cât întrebarea este mai lungă, răspunsul trebuie să fie mai scurt. Cu cât întrebarea cuprinde mai multe, răspunsul să cuprindă mai puţine.
Cu cât cel ce întreabă este hotărât de a osândi pe mai mulţi, cu atât cel întrebat trebuie să fie mai hotărât a-i scăpa. Cu cât cel rău caută să nimicească mai crud, cu atât cel bun trebuie să răscumpere mai iubitor.

Dacă în faţa unor astfel de oameni te duci hotărât să dai orice preţ, atunci poţi face aşa. Altfel nu poţi.
Când numai cu preţul unei mari jertfe se poate răscumpăra un mare adevăr şi o mai mare iubire, atunci trebuie să mergi hotărât şi gata să dai numai tu această jertfă. Numai tu acest preţ.
Căci dacă nu eşti gata să o dai tu, de bunăvoie, va trebui să o dea alţii, siliţi. Dacă nu eşti tu gata să mori, vei fi gata să dai la moarte tu pe alţii. Şi dacă nu primeşti să răscumperi tu, mai uşor, va trebui să o răscumpere alţii, mai greu.

Iisus i-a răspuns… Nu este întrebare la care Iisus să nu aibă un răspuns pregătit. Un răspuns clar. Un răspuns deplin. Singurul răspuns adevărat şi desăvârşit la orice întrebare este numai cel pe care îl dă Hristos. Nu există vreo problemă la care Hristos să nu aibă răspunsul cel mai bun, cel mai potrivit. De fapt, numai răspunsul pe care îl dă Hristos este adevăratul răspuns. La orice întrebare, de orice fel ar fi ea.

Nu există o taină al cărei răspuns să nu fie în Hristos. Nu există un suflet la ale cărui întrebări – fericite sau dureroase, trupeşti sau sufleteşti, despre viaţa aceasta sau despre cealaltă – Hristos să nu dea răspunsuri clare şi mântuitoare. Trebuie numai ca acela care pune întrebarea să înţeleagă răspunsul primit la ea. 

Se povesteşte că, odată, un om, îngrijorat de ceasul morţii sale, s-a rugat foarte mult lui Dumnezeu să-i îngăduie să stea o dată de vorbă cu îngerul morţii, spre a avea o înţelegere cu acesta, asupra morţii sale. Cum rugăciunile acestui om erau supărător de stăruitoare, bunul Dumnezeu l-a ascultat odată şi i-a trimis pe îngerul morţii să-l întrebe ce vrea să-i spună.
– Te rog foarte mult, a zis omul, să fii bun şi să mă înştiinţezi mai înainte cu un an de ceasul morţii mele, ca să mă pregătesc pentru moartea mea.
– Numai atâta doreşti să-mi ceri?
– Numai atâta!– Bine, i-a zis îngerul morţii, am să te înştiinţez, numai să mă asculţi. Şi a plecat.

După o vreme, omul a început să simtă slăbiciuni şi dureri în tot trupul său.
Ochii îşi pierduseră vederea… picioarele şi mâinile începuseră să-i tremure… dinţii să-i cadă… părul să-i încărunţească… inima să-i obosească tot mai mult… capul să-i vâjâie, respiraţia să i se înece.

Şi într-o zi apare în faţa lui îngerul morţii, zicându-i:
– Gata, a sosit ceasul. Vino cu mine!
– Cum, chiar acum? zice mirat omul. N-a fost înţelegerea noastră să mă înştiinţezi cu un an mai înainte de a‑mi sosi ceasul?
– Ba da, dar eu te-am înştiinţat încă cu mulţi ani înainte.

Pierderea vederii şi a auzului… slăbirea picioarelor şi a mâinilor, căderea dinţilor şi albirea părului, oboseala inimii şi slăbirea respiraţiei n-au fost oare toate acestea nişte puternice înştiinţări ale mele să te pregăteşti? Simţin­du-le, nu înţelegeai că este tot mai aproape ceasul plecării tale? De ce n-ai vrut să le asculţi înştiinţarea? De ce n-ai vrut să înţelegi?

Dumnezeu răspunde la toate întrebările noastre, numai noi nu înţelegem răspunsul Lui. Sau nu vrem să-l înţelegem şi să-l primim. Hristos răspunde tuturor problemelor fiecărui om, fiecărui popor, fiecărei generaţii. Hristos este singurul răspuns bun la problemele religioase, politice, economice, sociale, culturale şi de orice alt fel, ale tuturor oamenilor şi pentru totdeauna. Singur răspunsul Lui la toate aceste probleme ar putea aduce pacea, dreptatea şi libertatea adevărată şi definitivă pentru toţi oamenii.

Dar, pentru că omenirea nici nu-l cere, nici nu-l ascultă, se condamnă singură la zbucium, la chinuri şi la pierzare deplină şi veşnică. O, de-ar asculta oamenii răspunsul Domnului Hristos! El răspunde totdeauna. O, dacă L-ar întreba fiecare neam, fiecare familie, fiecare om pe Domnul! Cât de minunat ar răspunde El, dacă noi am vrea să ascultăm la toate aceste întrebări!

Slavă îndelung-răbdării Tale, Doamne Iisuse, slavă Ţie! Preamărind înţelepciunea şi dragostea Ta, Te binecuvântăm şi ne închinăm Ţie şi Numelui Tău Sfânt. Te rugăm, ajută-ne să putem şi noi urma pilda Ta. Dă-ne curăţia de cuget şi înţelepciunea de a vorbi tuturor oamenilor pe faţă; şi despre nimeni să nu vorbim în ascuns. Ce putem spune în faţă să spunem tuturor. Ce nu se poate spune pe faţă să nu spunem despre nimeni şi nimănui. Pentru ca atunci când va veni ceasul să răspundem despre ce am spus, să nu ne fie nici frică şi nici ruşine în faţa nimănui şi niciodată. Amin.

Traian Dorz, din Hristos – Răscumpărătorul nostru