Traian DORZ, din «Cântarea, ca meditaţie»
Nu este o mai fericită stare ca aceea când sufletul credincios este atât de unit cu Dumnezeu, încât este cu totul în Domnul şi Domnul în el. Sfântul Pavel a spus: „Pot totul în Hristos!”. 
Da! Când eşti în El, ai totul şi poţi totul. Cel mai înalt dar al credincioşilor adevăraţi a fost totdeauna de a deveni una cu Hristos şi aşa a fi găsiţi, în totul una cu El, în orice vreme şi-n orice loc, în tot ce au făcut. Fericire deplină nu există decât printr-o astfel de unire deplină cu Hristos. Cine a gustat această stare fericită nu mai doreşte nimic.
Luaţi bine seama la cuprinsul acestei cântări şi rugaţi-vă să ajungem cu toţii să avem o stare atât de înaltă şi o dorinţă atât de sfântă. Şi astfel, prin Duhul Său cel Sfânt să ne descopere, ca să ştim că tot ce avem şi tot ce suntem este numai de la El. Şi-atunci când noi ne-mpărtăşim deplin din darurile Lui, să putem face în aşa fel, încât şi El să Se poată folosi deplin de tot ce avem noi.
Eu ştiu că numai de la Tine
e tot ce am şi tot ce pot,
al Tău sunt eu în întregime
şi-al meu Te simt pe Tine tot.
Tu iei al meu ca de la Tine,
eu iau al Tău ca din al meu;
ce har e-n stările divine,
în mine Tu, în Tine eu!
Iisus, Iisus iubit,
atunci sunt fericit,
când sunt unit desăvârşit,
cu Tine-mpărtăşit.
A noastre rădăcini unite
şi împletite-s sub pământ,
a noastre ramuri fericite
sub ceruri împletite sînt.
Puterea inimii din mine
pe-a Tale crengi rodeşte greu,
iar seva dragostei din Tine
se face rod în trunchiul meu.
Tot ce culegem e-mpreună,
tot ce-nţelegem e la fel,
aceeaşi năzuinţă bună
ne-ndeamnă către-acelaşi ţel.
Aceeaşi slavă-o să-ncunune
pe-acei ce-au semănat plângând,
unind aceeaşi rugăciune
şi-aceeaşi dragoste arzând.