1. Faţă are omul cinstit; făţărnicia o are omul fără cinste.
Nici copiii nu te mai cred dacă tu doar zici, dar nu faci.
Dacă îi înveţi într-un fel, dar ei văd că tu nu faci cum spui, ci faci altfel, toţi te vor socoti un mincinos. şi nici unul nu-ţi va mai da ascultarea lui de bunăvoie şi cu bucurie.
Şi cine face răul merită să fie dispreţuit.
2. Dacă se va vedea la tine nepotrivire între vorbă şi faptă,
între ce zici că eşti şi ce văd că faci,
nici cei mai neştiutori oameni nu te vor crede.
Atunci cum să te mai creadă oamenii care judecă, văzând că tu propovăduieşti într-un fel, dar faci într-altul?
3. Cum să mai creadă oamenii cuvântul tău despre înfrânare, când ei văd că tu eşti un desfrânat – în mâncare, în băutură şi în celelalte?
Cum să asculte vorba ta despre sfinţenie, când ei văd la tine nelegiuire în purtarea ta şi în familia ta?
Înainte de a mătura curtea vecinului, caută să faci curată curtea ta.
4. Cum să urmeze oamenii credinţa ta, când azi văd că ai una, iar mâine alta? Pe care să ţi-o urmeze?
Cum să asculte alţii învăţătura ta, dacă tu umbli din rătăcire în rătăcire, când aşa, când alt fel?
Faptele omului strigă mai tare decât vorbele lui.
5. Cum să asculte oamenii sfatul tău despre blândeţe, când ei văd că tu eşti un nervos, un supărăcios, crud şi nerăbdător?
Cum să asculte şi să se ţină alţii de cuvintele tale despre iubire şi despre bunătate, când ei văd că tu trăieşti în duşmănie, în clevetire şi în certuri, în neascultare şi nesupunere faţă de fraţii tăi şi de familia ta?
Dacă tu nu faci faptele lui Dumnezeu, cum să te creadă oamenii că eşti fiul Lui?
6. Omule, oricine ai fi, tu eşti un învăţător al altora!
Şi oricât de neînsemnat ai fi tu, tot este cineva să ia un exemplu de la tine.
Faţă de acela, tu ai o mare şi veşnică răspundere de ce-l înveţi.
7. Eşti răspunzător faţă de Dumnezeu şi faţă de conştiinţa ta de orice cuvânt şi învăţătură pe care o vei da altora. Şi pe care o aud alţii de la tine.
Dar de pilda pe care o dai semenilor tăi eşti de o mie de ori şi mai răspunzător!
8. Dacă nu faci tu însuţi ceea ce spui, atunci fii măcar cinstit: nu pretinde că ai dreptul a-i învăţa pe alţii.
Şi nu te supăra dacă, făcând totuşi aşa, în loc să fii ascultat, vei fi dispreţuit.
Fiindcă dacă tu nu faci, nimeni nu trebuie să te poată nici crede.
9. Nu poţi fi obligat să crezi totdeauna vorbele cuiva, dar lucrările lui eşti obligat să le crezi.
Vorbele unui om sunt adesea ceea ce nu este el
sau sunt ceea ce ar trebui să fie…
Dar faptele omului sunt totdeauna ceea ce este omul.
10. De cuvintele cuiva poţi să nu ţii seamă,
dar de lucrările lui nu poţi să nu ţii.
Cu atât mai mult este adevărat lucrul acesta când este vorba de Hristos.
Lucrările Sale sunt materializarea, sunt întruparea Cuvintelor Sale.
Atât unele, cât şi altele sunt adevăruri.
11. Crezând Cuvântul lui Dumnezeu, crezi în lucrările Sale. Şi crezând lucrările Sale, crezi Cuvântul Său.
Pentru că fiecare cuvânt al Lui se întrupează la timpul său
într-o lucrare, într-un eveniment, într-o împlinire.
Nici un Cuvânt al lui Dumnezeu nu rămâne fără împlinire.
Fiecare ban al Domnului are acoperirea în aur.
12. Profeţiile lui Hristos devin istoria,
făgăduinţele Lui devin realitatea
şi fiecare Cuvânt al Său devine trup, adică eveniment – la vremea rânduită împlinirii sale –
după cum fiecare mugur bun de pom devine rod
şi fiecare boboc devine o floare – la vremea lui.
13. Făgăduinţele Domnului sigure de astăzi vor fi realitatea sigură de mâine.
Căci nimic nu este mai sigur din cer şi de pe pământ decât împlinirea Cuvântului dumnezeiesc (Ps 102, 25-27; Lc 16, 17; I Ptr 1, 25).
14. Dacă credeţi Istoria şi Realitatea, Trecutul şi Prezentul, atunci voi credeţi chiar Cuvântul lui Dumnezeu,
fiindcă tocmai profeţiile Sale le-au lucrat acestea.
15. Dacă credeţi faptele, voi credeţi tocmai Cuvântul, căci ele sunt în El.
Şi dacă credeţi în prezentul acesta, care era viitorul ieri, voi trebuie să credeţi şi în viitorul de azi, care este prezentul de mâine.
16. Viitorul va fi sigur, absolut şi exact, întocmai aşa cum ni-l înfăţişează înştiinţările Cuvântului lui Hristos.
Va fi numai întruparea înştiinţărilor Lui. După cum boabele care sunt acum în saci sunt holdele verzi din primăvara viitoare
şi pâinea din toamna care îi va urma.
17. Lucrările lui Hristos sunt una şi aceeaşi cu cuvintele Lui.
Nu veţi avea nici o dezvinovăţire dacă nu le veţi crede.
Iar crezând lucrările lui Hristos, veţi ajunge să credeţi în El.
Dar numai dacă veţi fi sinceri.
Şi veţi gândi înţelept.
18. După ce a trăit în mijlocul oamenilor plin de har şi de adevăr
şi după ce a umblat din loc în loc, făcând bine,
şi după ce a făcut toate lucrările pe care Tatăl I le dăduse să le facă,
– acum Hristos este slăvit,
iar mâine va veni ca Judecător al tuturor celor ce au crezut
ori n-au crezut lucrările, Cuvintele şi existenţa Lui.
19. Hristos, după ce a propovăduit tuturor Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu
şi după ce a dat tuturor oamenilor o pildă şi o poruncă să calce pe urmele Lui,
acum este Împăratul Veşnic
Care a întemeiat o Împărăţie Veşnică, a cărei temelie este Dragostea şi ai cărei moştenitori vor fi cei ce iubesc.
20. Hristos, după ce Şi-a dat viaţa ca preţ de răscumpărare pentru păcatele şi mântuirea întregii lumi,
acum, scăpat pe totdeauna din mâinile oamenilor, are soarta veşnică a tuturor oamenilor în Mâinile Lui.
O, binecuvântate Mâini ale Mântuitorului nostru iubit, ocrotiţi dulce şi fericiţi pe totdeauna părtăşia noastră cu El
în dragoste şi cântare.
Amin.
Traian Dorz, Avuţia sfântului moştenitor