b'LOGOS — Comori Nemuritoare

„Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa ei,dar femeia nebună şi-o dărâmă cu în-seşi mâinile sale.” (Proverbe 14, 1)

Minunatul Cuvânt al lui Dumnezeu din cuprinsul acestei cărţi pune mereu faţă în faţă cele două stări: Starea păcatului şi starea credinţei; Starea firii vrăjmaşe a neascultătorului şi starea firii noi, ascultătoare de Dumnezeu, a celui neprihănit; Starea celui nebun şi starea celui înţelept. Pentru ca fiecare nu numai să vadă limpede cum este înfăţişarea uneia sau a alteia din aceste două stări şi nu numai să afle ce face şi cum este răsplătită fiecare dintre faptele acestora, dar să se şi cerceteze pe sine fiecare şi de fiecare dată, spre a se vedea şi recunoaşte singur în care dintre aceste două stări se găseşte, spre a-şi alege apoi singur, de fiecare dată, în fiecare zi şi de la fiecare hotar al acestor fapte, drumul de viitor. Ţelul din viitor. Şi răsplata vieţii din viitor.
Iată acum un cuvânt adresat special femeii!
Femeia este centrul casei şi al familiei. Femeia, începând de fiică. Apoi de soră. Apoi soţie. Apoi mamă… Până este bunică şi străbunică. În toate aceste stări prin care trece normal o femeie, ea este într-un cămin cea care le învârteşte pe toate, le ştie pe toate şi le hotărăşte aproape pe toate. De pe când este fiică la mama ei şi învaţă rostul casei, sub îndrumarea mamei, femeia capătă deprinderea de a mânui toate lucrurile din casă. Astfel femeia ajunge să poată face munca bărbatului, întreagă şi de multe ori, pe când bărbatul nu poate face totdeauna munca femeii. Femeia îl poate înlocui pe bărbat în toate treburile căminului, dar bărbatul n-o poate înlocui pe ea.
Adevăratul ziditor al căsniciei şi al casei este femeia. După cum şi adevăratul dărâmător al familiei este tot ea. Când femeia este înţeleaptă, hărnicia bărbatului este bine îndrumată şi cumpătat gospodărită. Astfel că gospodăria lor se înfrumuseţează continuu. Căsnicia lor se sudează neînce-tat. Câştigul lor creşte mereu mai îndestulător. Când însă femeia este nebună, adică nepricepută, des-frânată, neascultătoare, leneşă, înfumurată, gâlcevitoare şi rea, praful şi ruina se alege din toată casa lor, din toată averea lor şi din toată fericirea lor. Mâinile ei leneşe, risipitoare, vopsite, nepricepute, as-cunzătoare, sparte, murdare şi trăgătoare de sfori viclene nimicesc totul.
Dar în primul rând propriul lor cămin. Nimicesc mai întâi armonia căminului ei. Nimicesc avutul şi fericirea soţului ei. Nimicesc viitorul ei şi al copiilor ei. Nimicesc mântuirea sufletului ei – şi al mai cine ştie câtor suflete care au nefericirea să vină în atingere cu o astfel de femeie.
Mai vreţi oare dovezi despre acest adevăr? Mai aveţi nevoie şi de altele, pe care le vedeţi zilnic în jurul vostru, pretutindeni, dacă aveţi ochi? Şi dacă ştiţi să vă uitaţi cu ei la astfel de femei şi la roadele care rămân în urma lor! Noi am vrea acum numai să apăsăm şi mai tare asupra adevărului pe care Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu l-a inspi-rat lui Solomon în toate aceste versete. Şi anume că femeia înţeleaptă îşi zideşte casa ei, dar cea nebună şi-o dărâmă cu înseşi mâinile sale…
Şi dacă vedem acest mare adevăr în viaţa aceasta pământească, cu casa aceasta pământească, de mai puţină vreme şi de mai puţin preţ, înseamnă că acest lucru se pe-trece tot la fel şi cu cealaltă casă, de durată veşnică şi de preţ veşnic: casa mântuirii sufletului său. Căci casa în care vom locui veşnic ne-o zidim, într-un fel, tot noi. Cu propriile noastre mâini şi fapte. Sau ne-o nimicim tot noi. Şi tot aşa.
Scumpă soră femeie, iată oglinda Cuvântului lui Dumnezeu în care te rugăm să te priveşti! Şi să-ţi alegi din clipa aceasta felul cel înţelept prin care să fii fericită şi tu – şi să-i faci fericiţi şi pe ai tăi. Şi în lumea aceasta. Şi în cealaltă. Alegând voia lui Dumnezeu şi zidindu-ţi casa ta, căminul tău, fericirea ta. Şi aici, şi în veşnicie. Şi a ta, şi alor tăi. Prin dragostea şi predarea ta în slujba lui Dumnezeu, prin trăirea şi umblarea, şi lucrarea cu ei.

Slavă veşnică Ţie, Dragoste a lui Dumnezeu, Care sin-gură poţi da adevărata înţelepciune şi puternica voinţă fiecărui suflet de femeie, spre a urma voia Ta, alegând calea fericită a ascultării! Te rugăm, Doamne, binecuvântează-le pe toate scumpele suflete de fiice, de surori, de soţii şi de mame de toate felu-rile, care sunt mângâierea, bucuria, ocrotirea, căldura, îngrijirea, curăţia şi frumuseţea căminelor noastre, şi a vieţii noastre, şi a sufletelor noastre pe pământ.
Dăruieşte-le mereu înţelepciunea ca tot ceea ce fac să fie ziditor şi armonios, spre fericirea noastră a tuturor celor ce ni le-ai dat. Te rugăm, îndură-Te de cele care au căzut în prăpastia nebuniei şi le izbăveşte şi pe ele. Şi pe toţi acei pe care îi trag sau îi împing ele acolo. Pentru ca toţi să fie fericiţi şi să Te slăvească pe Tine, Care le-ai izbăvit şi le dai ferici-rea şi viaţa veşnică tuturor. Amin.