Traian Dorz, «HRISTOS – DUMNEZEUL NOSTRU» cap.1

image-22„A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan.“
Orice neam de oameni şi orice epocă din viaţa omenirii şi-au avut oamenii mari, oamenii trimişi de Dumnezeu, care să le aducă soliile alese, să le aducă binefacerile mari şi să le arate căile adevărate. Dar, în împrejurări cu totul deosebite, Dumnezeu a trimis omeni­rii oameni unici, cu solii unice.
Ioan Botezătorul a fost trimis cu o solie unică.

Vorbind într-un fel deosebit decât toţi ceilalţi înaintaşi ai săi prooroci, Ioan Botezătorul a produs în poporul în care urma să Se arate Hristos o mişcare unică. Pregătind astfel calea şi arătarea Domnului Iisus Hristos într-o atmosferă pre-gătită şi gata să-I audă Evanghelia Sa. De aceea şi numărul celor care L-au urmat de la început pe Mântuitorul şi interesul cu care Îl ascultau era atât de mare.
Trimis cu singura misiune să pregătească inimile oamenilor pentru aşteptarea şi ascultarea soliei lui Hristos, Ioan şi-a făcut cu prisosinţă datoria, murind ca un slujitor vrednic, după împlinirea frumoasă a frumoasei sale însărcinări.

Binecuvântat să fie solul sfânt care L-a arătat prima dată oamenilor pe Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatele lumii! Dintre toţi cei care s-au născut din femeie, nimeni n-a fost mai mare decât el (Mat. 11, 11).

De atunci şi până în veac, oricine Îl arată puternic prin cuvinte şi fapte pe Iisus Hristos, ca pe Mielul care ridică păcatul lumii, este un om al lui Dumnezeu.
Cât de puţin a fost în vremea sa preţuit şi înţeles Ioan! Acest mare sol şi trimis al lui Dumnezeu!

Cât de puţini au fost înţeleşi şi preţuiţi toţi marii trimişi ai lui Dumnezeu în neamul şi în vremea lor, până astăzi, de către oamenii cei la care duceau ei solia lor aleasă şi mare!
Marii trimişi ai lui Dumnezeu, fiecare la vremea lui, s-au „bucurat“ mereu tot de o astfel de primire de la cea mai mare parte a poporului lor!
Isaia, Ieremia, Pavel, Ioan Gură de Aur sau părintele Iosif  şi toţi cei ca ei au avut mereu şi vor avea mereu pe pământ o asemenea primire şi o asemenea răsplată!

Toţi marii binefăcători ai omenirii,
tot lungul şir de trimişi ai Domnului au fost răsplătiţi la fel
şi au avut aceeaşi soartă printre fiii oamenilor!

Vestind Adevărul Veşnic într-o formă nouă, potrivit vremii noi pe care o trăiau oamenii, aceşti trimişi ai Domnului nu vor fi niciodată nici înţeleşi şi nici primiţi de semenii lor, care trăiesc mereu privind spre trecut. Cărora le place mereu ceea ce este vechi, ceea ce este călduţ, adică ceea ce este comod.
Oamenii sunt mereu ca femeia lui Lot: chiar când sunt smulşi de către îngeri din Sodoma lor şi duşi spre ţeluri salvatoare, tot privesc înapoi cu regret şi-şi împietresc sufletele aşa.

Fost-a un mare om trimis de Dumnezeu nu de mult şi la poporul nostru, să pregătească puternic calea lui Hristos spre inimile noastre.
Numele lui era Iosif. Părintele Iosif Trifa…

Fiu şi slujitor strălucit al Bisericii lui Hristos şi al poporului nostru, el a venit cu o solie, nu nouă prin conţinu­tul ei, dar unică prin puterea şi răsunetul pe care Duhul Domnului l-a făcut să-l aibă de la început.
Ce dar dumnezeiesc deosebit şi ce solie deosebită ne-a adus, special pentru noi, acest mare om trimis de Dumnezeu!
Dar, până la urmă, ce primire a avut şi cum i s-a răsplătit! Tot ca şi ceilalţi trimişi ai lui Dumnezeu dinaintea lui. Ca să se adeverească tot ce s-a scris, atât despre ei cât şi despre lume.

O suflet drag, nu primi rău niciodată pe solul cunoscut al lui Dumnezeu când vine în casa ta şi în satul tău, trimis de Dumnezeu.

Solia lui e mântuitoare pentru tine şi poate pentru încă nespus de mulţi oameni.
Cine primeşte pe un astfel de om, Îl primeşte pe Hristos, Cel care l-a trimis (Ioan 13, 20).

Doamne Iisuse, Te rog, învredniceşte-mă şi pe mine să pot cunoa­şte şi primi pe toţi trimişii Tăi cei adevăraţi
şi să mă pot totdeauna feri de cei falşi, care zic că sunt trimişii Tăi, dar nu sunt (Apoc. 19, 20).

Şi fă-mă şi pe mine să merg totdeauna pe calea cea bună şi în slujba Ta,
ca un om trimis de Tine
şi pentru Tine.Amin.