Botezul_Domnului_16_04„Eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: «Acela peste Care vei vedea Duhul  pogorându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.»“ (Ioan 1, 33)

Cunoaşterea Domnului Iisus este o descoperire a Tatălui Ceresc, este un dar şi un har pe care Însuşi Tatăl şi Dumnezeul nostru le face acelora ce găseşte El cu cale să le facă.
Iar El face acest dar şi har mântuitor oricui doreşte să-L primească şi să se mântuiască prin El.

Neîncetat se tot spune vestea cea mai mare şi mai cutremurătoare care s-a auzit vreodată, că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine va crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică… Şi se tot spune aceasta neîncetat, pentru că în curând se va vedea, o dată şi pe totdeauna, ce mare şi cutremurătoare a fost în adevăr această dragoste şi Jertfă dumnezeiască, dată pentru mântuirea omenirii. O vor vedea şi se vor uimi veşnic de slava ei cei ce au crezut şi au primit-o. O vor vedea şi se vor boci veşnic pentru pierderea ei cei care n-au crezut şi au lepădat-o.

O suflet drag, nu vrei şi tu să-L cunoşti pe Domnul Iisus? Sau nu ştii cum poţi să-L cunoşti?
Roagă-L cu lacrimi fierbinţi şi cu o dorinţă puternică şi stăruitoare, pentru ca Tatăl Ceresc să ţi-L facă şi ţie cunoscut pe Fiul Său Cel scump, Mântuitorul tău iubit.
El te va asculta şi ţi-L va face cunoscut, fiindcă nimeni nu cunoaşte pe Fiul decât Tatăl (Mat. 11, 27).
Fiu adevărat al lui Dumnezeu este numai acela peste care vezi Duhul nu numai coborându-Se, ci şi oprindu-Se asupra lui.

Adică acela care, dacă s-a născut din nou – şi trăieşte ca un om nou.
Dacă a venit la Dumnezeu – şi rămâne în Dumnezeu.
Dacă a început o viaţă nouă duhovnicească – o şi duce cu statornicie rodnică până la sfârşit.

Despre Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, este scris că El este Biruitorul, Care, dacă a început o luptă – o şi duce până la biruinţă (1 Cor. 15, 24-26).
Că El este Lucrătorul, Care, dacă a început o muncă, o şi continuă până la sfârşit (Ioan 17, 4).
Că El este Învăţătorul, Care, dacă a pornit o învăţătură, nu încetează până când îi şi învaţă pe ai Săi tot adevărul (Ioan 15, 15).

Şi El este Mântuitorul, Care, dacă a venit să aducă o mântuire, a şi adus-o deplină.
A adus-o pentru toţi oamenii.

Şi îi va şi duce pe toţi cei care au primit această mântuire a Lui până la locul slavei veşnice, pregătit de El pentru toţi cei care-L vor fi primit şi urmat cu adevărat (Ioan 14, 2-3; F. Ap. 4, 11-12; Mat. 11, 27).

Ferice de cei care L-au primit şi Îl primesc pe El ca Mântuitor, Îl urmează ca Învăţător şi Îl slujesc ca pe un Împărat.
Toţi aceştia – dacă rămân statornici până la sfârşit – se vor bucura veşnic de toate adevăratele şi marile Lui făgăduinţe.

Botezul cu Duhul Sfânt este o lucrare mare şi dumnezeiască. Acest botez nu-l poate face decât Domnul Iisus Singur, fiindcă numai El are această putere, pe temeiul biruinţei Sale în marea luptă contra diavolului. Pe temeiul Jertfei Sale în marea lucrare a mântuirii. Şi pe temeiul sfinţeniei Sale în marea ascultare a Lui faţă de toată voia Tatălui.

Botezul cu Duhul Sfânt nu este nici lucrarea vreunui om, nici a vreunui cult, nici a vreunei stăruinţe şi frământări nervoase. Ci botezul cu Duhul Sfânt este numai revărsarea darului ceresc cu care Domnul Iisus îi împărtăşeşte pe cei care împli-nesc faţă de El cele trei condiţii pe care El le-a împlinit faţă de Tatăl Ceresc, şi anume:

– biruinţa în lupta contra păcatului şi a diavolului;
– jertfa şi jertfirea în lucrarea mântuirii Sale
– şi sfinţirea în lucrarea ascultării de toată voia Sa.
Fără aceste trei condiţii nimeni n-a primit niciodată botezul cu Duhul Sfânt.

Oricine nu-şi dă toate silinţele să unească cu credinţa fapta, apoi cunoştinţa, înfrânarea, răbdarea, evlavia, dragostea de fraţi şi iubirea de oameni – acela, oricâte stăruinţe ar depune pentru a primi botezul cu Duhul Sfânt, în zadar. Cine nu le are pe acestea din belşug în el este un orb, umblă cu ochii închişi şi a uitat că a fost curăţit de vechile lui păcate (2 Petru 1, 5-11). De acesta, plinătatea Duhului va fi totdeauna departe.

Să nu se înşele nimeni în privinţa aceasta, fiindcă duhul mincinos mai ales aici lucrează cu foarte mare vicleşug, făcându-i pe mulţi să creadă că harul botezului cu Duhul Sfânt se poate dobândi şi fără biruinţa asupra păcatului, fără jertfa vieţii şi fără sfinţirea ascultării depline. Aceasta este cu neputinţă în alt fel.

Mulţi stăruiesc pentru dobândirea botezului cu Duhul Sfânt nu pentru a-L sluji şi slăvi pe Dumnezeu cu o viaţă mai predată, cu o jertfă mai deplină şi cu o ascultare mai sfântă, – ci pentru a se mândri cu aceasta pe ei înşişi şi faţă de alţii. Unor astfel de îngâmfaţi duhul mincinos le dă falsul „botez“ al său, prefăcut şi mincinos, spre pierzare (2 Tes. 2, 9-12).

Fraţilor şi surorilor, rugaţi-vă Domnului să vă ajute să umblaţi în smerenie, după virtuţile Mântuitorului, pentru ca El să vă dea botezul cu Duhul Sfânt.
Şi să vă ferească de umblarea îngâmfării, ca să nu cădeţi în mrejele duhului mincinos, fiindcă cei ce cad în ele, adesea, nu mai scapă niciodată.

O Marele nostru Mântuitor, Iisuse Doamne, Te rugăm dă-ne Duhul Tău Sfânt, prin care să luptăm cu biruinţă contra tuturor păcatelor din noi, apoi să fim în stare de orice jertfă pentru lucrarea Evangheliei Tale. Şi apoi să ducem o viaţă sfinţitoare în toată ascultarea, smerenia şi înfrânarea Ta, – pentru ca astfel să ne învred-nicim şi noi de dumnezeiescul botez adevărat cu Duhul Sfânt şi cu plinătatea Lui slăvită. Amin.

Traian Dorz, din «HRISTOS – DUMNEZEUL NOSTRU»