„Iată mărturisirea făcută de Ioan când iudeii au trimis din Ierusalim pe nişte preoţi şi leviţi să-l întrebe: «Tu cine eşti?»“ (Ioan 1, 19)

Sf.-Ioan-BotezatorulCând Fiul şi Trimisul Tatălui a venit să aducă oamenilor Vestea cea Bună, adică Evanghelia, grabnic a fost luat la întrebare: Tu cine eşti? (Ioan 8, 25), fiindcă nu-L cunoşteau!
Când Ioan Botezătorul, primul mărturisitor desluşit al lui Hristos, S-a ridicat să spună cu tărie adevărul, aceşti oameni s-au grăbit la fel să-l întrebe şi pe el: Tu cine eşti?

De atunci şi până azi – şi pînă la sfârşitul mărturisirii Evangheliei pe pământul acesta – oriunde în lume se va ridica un trimis al lui Hristos, îndată se vor ivi destui care să se ridice împotriva lui şi să se creadă în drept să-i ceară legitimaţia: Tu cine eşti?
Ce cauţi la noi şi cine te plăteşte pentru slujba aceasta?
De unde eşti şi cine te-a trimis?
Cine eşti tu şi de unde vii?
Unde ai învăţat tu şi de unde cunoşti aceste lucruri?
De ce nu ne laşi în pace şi de ce vii să ne tulburi?

Toate cuvintele Domnului se împlinesc întocmai şi cu toţi ai Săi. Totdeauna. Şi oriunde (Luca 16, 17).
Oamenii întreabă mereu, fiindcă tăgăduiesc mereu adevărul lui Hristos şi temeinicia soliei Sale, până în Ziua când vor vedea cu ochii lor Cine este Acela pe care L-au străpuns…
şi cine au fost aceia pe care au căutat numai să-i străpungă, să-i închidă şi să-i omoare (Ioan 12, 10), adică pe Hristos. Şi pe ai Săi, împreună cu El. În slavă!
Abia atunci vor vedea ce mare păcat au făcut şi ce mare rău, dispreţuind şi alungând pe trimisul Tatălui şi pe trimişii Acestuia, căci solia lor, pe care omenirea a respins-o, era singurul mijloc al mântuirii, dar pe care, din pricina neascultării, au pierdut-o pentru totdeauna.

Dragă suflete, fii cu foarte mare băgare de seamă. Preţuieşte cuvintele cele adevărate ale Domnului şi preţuieşte vasul prin care vine la tine acest Cuvânt. Căci în felul acesta preţuieşti pe Dumnezeu, Care caută sufletul tău. Şi preţuieşti propriul tău suflet.
Nu dispreţui conţinutul din pricină că ţi se pare că vasul care îl poartă este prea modest.
Când ţi se înfăţişează harul lui Dumnezeu cu adevărat, să nu te oprească simplitatea celui prin care Dumnezeu ţi-l tri-mite,
ci primeşte-L, smerindu-te,
căci felul de a lucra al lui Dumnezeu este deosebit de al oamenilor şi mereu minunat pentru acei ai căror ochi duhov-ni¬ceşti nu se opresc la cele din afară sau de jos. Ci se ridică mereu spre cele de sus. Şi pătrund în adâncul fiinţelor şi duhurilor.

Doamne Iisuse,
Te rugăm deschide-ne şi nouă ochii cei sufleteşti ca să cunoaştem Adevărul Tău
şi pe trimişii Tăi,
ca să nu fim înşelaţi de minciuna vrăjmaşului şi de trimi-şii amăgitorului, sub orice nume ar veni, dar mai ales când vin în numele Tău.
Ajută-ne ca atunci când îi cunoaştem că sunt ai Tăi, să-i preţuim şi să le urmăm Cuvântul Tău până la moarte,
iar când i-am descoperit că sunt iscoadele străinului, să ne ferim de ei şi de duhul lor,
după cum ne porunceşti Tu.
Amin.

Traian Dorz, HRISTOS – DUMNEZEUL NOSTRU